Azi vom vorbi cu Carmen Dragomir, psihoterapeut la Centrul EKA, despre cum poveștile nespuse ale familiei ne pot modela alegerile în dragoste iar constelațiile familiale pot aduce claritate și eliberare emoțională. Descoperim împreună ce se află dincolo de tiparele care par „ghinion” și cum putem să ne regăsim locul autentic în viață și în relații.
Dacă te uiți la viața ta și observi că iubești mereu același tip de bărbat sau că sfârșești în aceleași conflicte, e posibil să nu fie „ghinion”, ci o loialitate invizibilă față de familia ta? Cum îți dai seama că repeți o poveste care nu a început cu tine?
Este o probabilitate mare, dacă experimentezi acest fel de relaționare, să aibă de-a face cu o poveste mai veche. Ghinionul repetat de multe ori nu este ghinion, este tipar. Dacă iubești mereu bărbați indisponibili emoțional, dacă tu duci relațiile în spate, dacă te simți invizibilă sau insuficientă, dacă ai mereu aceleași certuri pe aceleași teme, este posibil să repeți, fără să știi, povestea cuiva din familia ta sau să încerci, tot în mod inconștient, să repari ceva în sistemul familial.
Poate mama a fost cea care s-a sacrificat prima. Poate a iubit un bărbat distant și agresiv. Poate bunica a fost trădată. Poate unele femei au fost părăsite. Poate femeile din neamul tău au învățat că iubirea înseamnă să te sacrifici și să rabzi ca să ții familia laolaltă.
În constelații vorbim despre loialități invizibile, despre iubiri oarbe. Copilul, fetița – dacă vorbim despre femei – dintr-o formă de iubire inconștientă, preia durerea mamei sau a femeilor din neam și o duce mai departe.
Îți dai seama că repeți o poveste veche când spui „știu că nu e bine pentru mine, dar nu pot să plec”, când trăiești aceeași poveste cu alt chip, când reacționezi disproporționat în mod repetat în anumite situații. Acestea nu mai sunt întâmplări, ci dinamică sistemică.
Ne putem uita la această dinamică din sistem, la ansamblul relațiilor și experiențelor din familia de origine. Sistemul este acea entitate mai mare din care noi facem parte și care are propriile mecanisme de autoreglare. Uneori, pentru a menține echilibrul și apartenența, membrii unei familii pot prelua inconștient poveri sau roluri care nu le aparțin, dar care aduc o reparație sistemului.
Se vorbește mult despre constelații familiale, dar pentru cineva care n-a fost niciodată la o astfel de sesiune, totul pare abstract. Ce se întâmplă, concret, într-o constelație? Ce vezi, ce simți, ce se schimbă, cum o traduci în limbajul unei femei care doar vrea să nu mai sufere?
Este o metodă prin care facem vizibil ce era invizibil. Nu e magie, dar este un instrument terapeutic foarte puternic de explorare a dinamicilor ascunse într-un sistem familial, profesional sau social. Când aducem la lumină tiparele invizibile, asta te ajută să găsești o rezolvare sau o reconciliere emoțională.
Concret, într-o sesiune alegi o temă de viață la care vrei să te uiți și pe care vrei să o lucrezi, și, în funcție de poveste, “scoatem în reprezentare” – așa cum se spune în limbajul constelațiilor – membri ai familiei, emoții, părți intra-psihice, meta-concepte, care alcătuiesc puzzle-ul constelației. Reprezentanții acestor lucruri sunt alți participanți din grup – dacă se lucrează cu persoane – sau obiecte, bilețele, figurine simbolice, în constelațiile individuale.
Pe măsură ce constelația se desfășoară, începi să vezi dinamici la care nu te-ai gândit niciodată sau pe care le-ai simțit toată viața, dar nu le-ai putut explica. De multe ori apar emoții puternice ascunse multă vreme, plâns, ușurare și claritate în final.
Alteori, o constelație este doar începutul unei călătorii, o poartă deschisă pe care alegi să intri sau nu. De cele mai multe ori nu este confortabil. Tot ceea ce era îndesat în straturile profunde ale subconștientului începe să își facă loc către suprafață. Este nevoie de curaj și de resurse interioare să poți sta față în față cu insuportabilul.
Reprezentanții (în constelațiile de grup) sau clientul încep să observe ce sentimente, gânduri sau imagini spontane apar. Cineva poate simți apăsare, frică, bucurie, dorință de apropiere sau impulsul de a pleca. Constelațiile nu lucrează doar cu informația cognitivă, ci folosesc cel mai mult ca indicator experiența trăită în corp: senzații, emoții, percepții, impulsuri relaționale, imagini și gânduri spontane.
Facilitatorul observă interacțiunile, pozițiile și mișcările reprezentanților și poate identifica tipare: excluderi, repetiții de traume, legături toxice, loialități invizibile sau roluri dezechilibrate în sistem și le aduce în lumină. Uneori oferă „propoziții vindecătoare”, formulări scurte, aliniate cu dinamica și realitatea emoțională observată în proces, care pot produce detensionare și reglare.
Când aceste propoziții sunt rostite și integrate în realitatea internă a clientului, de cele mai multe ori are loc o eliberare emoțională și o restabilire a curgerii fluxului firesc al energiei vieții.
Pentru o femeie care nu vrea să mai sufere, constelația oferă acel moment experiențial în care ea vede, simte și înțelege că nu e defectă, ci că a învățat un mod de a iubi care a avut sens într-un context mai vechi, dar care astăzi poate fi depășit. Și de aici începe eliberarea și reconstrucția.
Tu ești și psihoterapeut format în Psihoterapie Cognitiv – Comportamentală și Schema Therapy. Care este diferența dintre a înțelege cu mintea de ce reacționezi într-un anumit fel și a simți, într-o constelație, că locul tău în familie se reașază? Ce schimbă asta în relațiile tale?
Este o diferență foarte mare. În majoritatea terapiilor vorbite lucrăm cu mintea. Cu povestea pe care o știm și pe care de multe ori am construit-o în mintea noastră pe baza filtrelor prin care ne privim pe noi înșine, lumea și viața în general. Putem înțelege tiparul. Înțelegem de ce reacționăm așa. Este foarte valoros. Dar asta, de multe ori, nu este suficient pentru schimbare. Pot să văd foarte clar tiparul și totuși să nu îl pot schimba. Una este să știu, alta este să pot.
În constelații se întâmplă ceva diferit. Se creează o experiență emoțională corectivă, nu doar o analiză. Când corpul și emoția trăiesc o poziționare nouă, schimbarea devine ceva inevitabil.
Nu doar că înțelegi, dar este un moment de grație în care simți și în care rescrii experiența interioară. Mintea poate înțelege repede. Dar corpul și inima au nevoie să acceseze emoțiile înrădăcinate adânc, să le elibereze și să trăiască o experiență nouă. Când asta se întâmplă, comportamentul, emoțiile, relațiile se schimbă fără să forțezi.
Mulțumim!
Citiţi şi
Povestea noastră: curaj sau suferință
Libertatea de a rămâne viu: la Centrul EKA, seniorii demonstrează că tinerețea nu are vârstă
Ești o mamă suficient de bună, dacă…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
