Am învățat cum să mă iubesc: cu atenÈ›ie È™i cu paÈ™i mărunÈ›i; renunțând; închizând uÈ™i È™i discuÈ›ii; lăsând oameni în urmă sau doar înÈ›elegând că nu mai avem loc unii în vieÈ›ile celorlalÈ›i; fugind spre pacea È™i liniÈ™tea mea interioară – acolo unde, când ajungi, totul e perfect aÈ™a cum e. Un mai mult ca perfect È™i un copil ce aÈ™teaptă timid să fie iubit, îmblânzit, primit în braÈ›e deschise de omul ce am devenit.
Am învățat să mă iubesc: lăsând la o parte părerile de rău și luând din viață doar ce e bun din tot molozul și toate certurile.
Am învățat să mă predau vieții: cu greu, e adevărat, după lupte seculare, zgârieturi pe suflet și multă, foarte multă perseverență în insistențe ce nu își au locul, fiindcă oamenii își au limitele lor, iar dacă le vei depăși, nu ajungi decât să fii urât, certat, nedorit. Și sunt sigură că încă o s-o mai comit din când în când.
Am învățat să mă accept așa cum sunt și nu cum mă percep oamenii; căci dacă nu știu să mă iubesc pe mine, nu am nimic. Suntem cu toții răniți și, la un moment dat chiar începe să nu ne mai pese, să nu mai avem răbdare cu nimeni. Nu acceptăm. Nu iertăm. Nu mai simțim. Suntem în siguranță doar rănind.
Dacă nu îngenunchez în fața propriului meu suflet și nu îl las să plângă, să se agite, și nu îi dau libertatea de a fi chiar și atunci când mă duce la nebunii paroxistice, eu nu știu cum pot fi.
Am învățat să mă iubesc tăcând, crezând, sperând.
Am învățat să râd È™i să nu uit că e un rost în toate, chiar È™i în moarte. Căci murim de atâtea ori în viaÈ›a asta!… de fiecare dată când părăsim È™i suntem părăsiÈ›i, de fiecare dată când cuvintele nu ne sunt înÈ›elese, când trecem de la o etapă la alta, când visăm prea adânc È™i realitatea ne trezeÈ™te brusc, dându-ne cu fruntea de pământ; murim după ce consumăm grăbit iubiri È™i pasiuni nocturne, când avem aÈ™teptări È™i, la lumina zilei, se transformă în păsări năuce, abur străveziu, uÈ™or, inconsistent. Umbre.
Am învățat că doar trăind poți ajunge acolo unde vrei.
sursă foto: pinterest.com
Am învățat să mă iubesc ca să mă pot manifesta, să mă iubesc ca să pot aduce lumina în jurul meu, în viața ta, care e atât de legată de a mea.
Și tot învăț. Plângând, scriind, înjosindu-mă prea mult câteodată, din dorința de a face pe plac tuturor. Mâncând noroi am învățat cum să strălucesc mai puternic, cum să mă accept mai mult și să îmi dau voie să mă ascult.
Căutăm în alții de atâtea ori ce putem găsi numai în noi: SOLUȚII. AVÂNT. CALM. HOTĂRÂRE. SUSȚINERE. ELIBERARE. ADEVĂR. CONTINUITATE. PRIETENIE.
Cu nimeni nu îți poate fi mai bine decât atunci când ai făcut pace cu tine. Am învățat că suferind, devenim mai smeriți în fața celorlalți oameni, a vieții și a morții.
Guest post by Alexandra Șerban
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Povestea noastră: curaj sau suferință
La mulți ani și vouă și nouă!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
