Te-am ademenit din titlu, ți-am – așa cum spun lucările de specialitate – suprapromis. Te-am sedus, iar acum te voi abandona. Niciun amantlâc nu va fi devoalat în rândurile care urmează. Nicidecum. Intenționez, mai modest, să îți atrag atenția asuprei unui spectacol de teatru care are loc în orașul București. I-am văzut premiera la Arcub, pe 31 august 2014, duminică, pe înserat.
Piesa “Încurcă lume” de A.D. Hertz a tot fost pusă în scenă, au intrat în pielea celor cinci personaje mari actori – chiar și Radu Beligan, mai demult. A purtat, de asemenea, diferite titluri. Eu am mai văzut-o cândva la Teatrul de Artă. Se numea pe atunci “Nimic nu-mi scapă!”.
Acum, însă, a fost ceva mai special. Regizorul și Amand Calotă (a semnat regia cu numele de fată al mamei sale – Calinovici) a împlinit cu această punere în scenă una dintre marile dorințe ale mătușii sale, Elvira Godeanu, socotită cu atâta îndreptățire “Marea doamnă a teatrului românesc”.
Despre Marea doamnă a teatrului românesc s-a zvonit că ar fi fost însă și tovarășa de viață extraconjugală a tovarășului Gheorghe Gheorghiu Dej. O infamie, o calomnie, demontată de Armand Calotă cu relatări exacte de la singurul Revelion petrecut de actriță în anturajul conducătorului de partid și de stat. N-au fost amanți. Elvira Godeanu și-ar fi dorit însă să joace rolul amantei în piesa lui A.D. Hertz. Nu l-a jucat.
Uitatul comic de situație interbelic
În seara aceea de gală, pe 31 august, Ion Caramitru, directorul Teatrului Național, urma să primească o diplomă de onoare pentru întreaga carieră din partea Fundației Elvira Godeanu. Fiind însă ziua limbii române, Ion Caramitru fusese deturnat înspre Covasna, unde cinstea limba română cu un spectacol închinat poetului Mihai Eminescu. I-a fost acordată diploma în absență. Elvira Godeanu, am aflat, îl prețuia în mod aparte pe Ion Caramitru, care, spunea actrița, în ultimii ani ai vieții o vindecase de singurătate, onorând-o cu un eveniment pe care i-l dedicase la sediul UNITER.
Cât despre amantă, în acest spectacol joacă Armand Calotă (avocatul Strâmbuleanu, soțul, infidelul, mișelul), Magda Catone (Didina, soție, încornorată, aparent gospodină), Marius Rizea (în rolul lui Traian Bungrăzescu, misteriosul domn “Încurcă lume”), Ilinca Goia (amanta însăși) și Dorin Andone (în rolul fostului procuror Matei Pintenaru, cel căruia, ahtiat după anchete, nimic nu-i scapă).
Nu e, totuși, nimic spectaculos de consemnat despre desfășurarea spectacolului. Aceeași poveste dintotdeauna a nevestei înșelate cu o amantă (o florăreasă!), căreia soțul, avocat, cu situație și destul de bine, îi plătește o cameră la hotel, unde își desfășoară amantlâcul. Firește, florăreasa mai umblă din floare în floare. O dată, o dată în cinci ani de mariaj!, soțul se întoarce acasă la ziuă, iar de aici lucrurile decurg firesc spre comicul de situație (uitatul, splendidul comic de situație interbelic!). Spectacolul are un haz nebun, dar nu de asta m-am referit la el.
Despre nevastă și cealaltă femeie
Aș vrea să las aici o notă asupra acestui fapt: nevasta înșelată, femeia înșelată dacă doriți, dându-se de ceasul morții, neînchizând un ochi toată noaptea, perpelindu-se, chiar și gata fiind de amantlâc la rândul ei (dacă i s-ar ivi ocazia, dar nu prea i se ivește), predispusă la patetism, la isterie și la demență, este un pesonaj devastator de ridicol.
Femeile ar trebui să aibă demnitatea, decența, măcar acum, când se cunoaște de când lumea natura umană, să nu mai recurgă la lacrimă și la excesul de sentimentalism ieftin. Pe de altă parte, avem amanta dorindu-și la rându-i comoditatea mariajului – ce clișeu!
Adevăratele neveste înșelate, cum și adevăratele amante sunt dincolo de aceste situații expuse, de altfel bine, de A.D. Hertz. Nevasta înșelată are legitimitatea recursului la dispreț și poate apela cu încredere la instituția despărțirii de facto, dacă nu de iure. Orice altă abordare este, doamnelor, serios, jenantă, chinuitoare și, mai ales, inutilă.
Iar amanta de carieră știe să extragă din poziția ei avantaje consolatoare care nu i-ar îngădui niciodată greșeala mariajului din amor. Atât am avut de precizat: luciditatea în chestiunile de alcov ne-ar scuti pe toți de acele idealuri romantice fără nicio acoperire în concret, în realitate, în trecătoarele noastre vieți pe pământ.
Amanta de la București, caricaturizând intens fiecare dintre ipostaze, aduce, de aceea, o necesară, acută, lămurire chestiunii.
Citiţi şi
Dragostea, puterea, Chaplin și timpul trecut al marilor visători
Mesaj pentru prietenii și cunoscuții tăi de la… scumpa ta amantă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
