Crăpau dimineţile cu pocnet pentru că eram mici. Nu ştiu cum se face, dar niciunul dintre noi, cei patru nepoţi ai bunicilor, adică doi fraţi veri primari cu două surori, nu stă-nfipt în cearşafuri după ce deschide ochii. E drept că nu era tocmai cel mai lesnicios lucru să ne …

Oceane de ceruri. Şi umbre de-nălţare. Portret de pocal. Şi vase alese. Aşternerile lor sunt pânze, întruchipările-s culori. În pensulaţii moi, vibrante, ca nişte pojghiţe de diamant. Ca nişte filtre între realitate şi ficţiune, dar nu unele despărţitoare, ci unele înfrăţitoare. În pictura Ruxandrei Papa nu există cearcăne. Pe nicăieri. …

Ea dormea ancestral şi visa pomul cunoştinţei binelui şi răului. Avea nişte mere ecuatoriale, cu gheaţă-n pulpe. Nu toate roşii. Salteaua pusă direct pe parchet n-avea tangaj, aşa că ea şedea bine-nfiptă-n creştetul pomului. Şi, dintr-odată, simte o mână şoptindu-i peste claviculă. Se uită-n sus, înspăimântată că visul are să se …

„Ж Pe mal, biserica Sfântul Mihail coborâse de pe picioroange, copiii cu praștia îi crăpaseră vitraliile. Cafeneaua Insomnia duhnea a urină și a poeți descompuși, în clubul Zorki pianele se stricaseră, la barul Rivers dimineața lichidă avea culoarea pereților de spital, pe terasele de la obeliscul Carolina fusese trasă la …

– Totul e numai şi numai din vina ta! De la început a fost numai vina ta în tot ce s-a-ntâmplat! – Dar cum aş putea avea atâta putere? Sunt doar un om. Tu cum poţi să-ţi pui toată nefericirea în poala mea? Cine eşti şi unde-ai fost în timp …

Nu ştiu de ce, dar în traista mea cu frici, una foarte, dar foarte încăpătoare, aia de timp nu s-a-ntrupat până acum. Când eram mică, visam numai să mă fac mare, apoi m-am făcut şi mereu am aşteptat să vină ziua următoare, cu vârstele ei. Câteodată, azi îmi spune că …

Se prea poate să-ţi vezi cu o coadă de ochi de vârf de deget mare călcâiul pasului care urmează. Dar, cel mai probabil, nu ştii ce vezi pentru că e târg de gânduri, cu poze şi sunete, în capul tău cuminte. Lasă, nu-i bai, târgurile erau frumoase pe când eram …

Lana Del Rey, Never let me go

O femeie goală este aceea care umblă cu inima la vedere. Şi tot goliciune trupească se cheamă şi asta. Numai că sunt două feluri de trup: ăla de din afară şi necunoscutul, lăuntricul, cu viscerele lui ştiute şi nevăzute. Pe femeia asta care-şi poartă nuditatea din vorbă-n vorbă, scrisă cu …

Ce-oi mai fi vrând şi eu în viaţa asta? În fiecare zi adaug, dar la mai nimic nu renunţ. Şi s-a făcut cam grea traista. Abia o pot căra. Mai am şi impertinenţa să mă mir că mă apasă. Noaptea, în timpul nesomnului, mai fac ajustări. Ba nu fac. Doar …