Când mările ies din apă

Ana Barton

11 May 2014

Oceane de ceruri. Şi umbre de-nălţare. Portret de pocal. Şi vase alese. Aşternerile lor sunt pânze, întruchipările-s culori. În pensulaţii moi, vibrante, ca nişte pojghiţe de diamant. Ca nişte filtre între realitate şi ficţiune, dar nu unele despărţitoare, ci unele înfrăţitoare.

27

În pictura Ruxandrei Papa nu există cearcăne. Pe nicăieri. Ochii privitorului, la rându-le, se limpezesc în faţa lucrărilor care ştiu să cânte în nuanţe de albastru şi-n pasaje de culoarea omului. Nu e un jos de umbre şi lumini, ci e un dans perpetuu şi, în acelaşi timp, e muzica pasională care-l face posibil.

11

Când m-am întâlnit prima dată cu pictura ei, m-au frapat reprezentarea spaţialităţii şi-a temporalităţii. Apoi, am văzut descătuşările imponderabile, fugite din clipă şi loc, călătorind în povestea pe care-o nasc în parcurgerea drumului. Iar drapajele trăiesc în întindere ca o promisiune de fir al Ariadnei.

4

Ruxandra pictează – se vede, se simte – cu bucurie. Şi o face dintr-un preaplin, din generozitate. Ia sufletul omenirii şi nu-l împarte-n oameni, bucată cu bucată, formă unică şi irepetabilă cu formă, ci-l aşază-n versurile astea frumoase, mustind de culoare şi tulburând de mireasmă, pentru ca el, întreg, să se întoarcă-n fiecare dintre noi în forma luminii plămădite din dragoste. Pânzele ei sunt corăbii.



Citiţi şi

Vreau mai mult decât papa, caca…

Există femei frumoase și femei urâte?

Prima terapie în apă

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
690 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro