Am plecat de la mama ieri cu o poală de gutui. Nu-s fructele pentru care să-mi pierd firea, doar că mama, care le iubește pătimaș, mi-a zis cu ochii ei de drag – Ia-le! Se rupe pomul de rod… Îl rog de atâția ani să rodească, acum m-a ascultat dragul …

Nu știu cum ne-am nimerit, plecați la drum spre mama, să rămânem pe play cu cd-ul BUG Mafia – “Românește”. I-am auzit prima oară în viață acum mulți ani, într-o fostă alimentară, așteptând să-mi vină rândul la casă. Nu-mi ajungeau banii de două pâini. Casierița cred că s-a întrebat multă …

Văd azi într-o revistă povestea unui străin venit în Transilvania. Cu ceva bani, nu mulţi. Cumpără o bucată zdravănă de pământ, plantează vie, angajează oameni pricepuţi, face un vin nou, curajos, crede în el, în frumuseţea colţului lui de rai şi ridică din necunoscut un nume, un loc, o bucată …

Un frig cumplit, în piață, în mulțimea de oameni mari, serioşi, gri-înnourați de griji, lângă mine, abia ajungând cu năsucul roș-fericit peste marginea tarabei, un puști țopăind de veselie, îi spune doamnei-stăpână de dovleci înmiresmați. – Mulțumeeesc, tanti, pentru pepene de Halloween!! Nimic mai bucurie decât glasul unui copil. Nici …

Azi, noi. El: Ce faci, păpuşică? Eu (fierbinte de nervii capului clocotind): Ce păpuşică?! Muma pădurii-s, nu alta! El (zâmbind din tot albastrul ochilor): Bine. Ce faci, păpuşica pădurii? Să vă iubiţi, oameni buni, orice ar fi! Restul, toate, dar absolut toate, trec. Amin!

M-am întrebat toată copilăria de ce mama asculta întotdeauna cântul ăsta cu ochi închişi, verde tomnatec dulce-amăruţ. N-am întrebat-o niciodată. Am înţeles după mulţi, mulţi ani. Ai mei. Lacrimile şlefuiesc cele mai frumoase inimi… “In love there is no measure of time”…

Dau peste fotografia asta dimineaţă şi-mi răsare imediat în gând, lângă ea, fotografia lui Bresson… O ştiţi voi. Cea cu tinerii noştri din tren, cea căutată, ghicită, povestită de noi, toamna trecută. Cât ne-am străduit să-i găsim… Cât am încercat să-i desluşesc, să le imaginez drumul, cuvintele, cuvintele nerostite, din …

Mergeţi în piaţă! Azi! Că-i sâmbătă şi-i oborul plin. Nicăieri nu-i mai bogat strâns a podoabă rodul pământului. Nicăieri nu te umple mai cu folos atâta năvală de energie, de bucurie pe chipuri, de mâini muncite a dragoste, de ochi vii. Am văzut oameni jucând hora în plină piaţă. Veniţi …

Pe 6 și 7 septembrie, la Muzeul Național Al Satului “Dimitrie Gusti”, e un Disneyland pentru suflet. Apă pentru rădăcini. Lumină pentru ochi prăfuiţi de asfalt. Bucurie. Copac îmbrăcat româneşte Linişte de amiază, în perini curate, cu iz de busuioc vechi, ars lângă candelă… Inimă Culori. Culori cât poţi cuprinde cu …

Oriunde ai fi, aşteaptă ascunsă o cale cât de îngustă către grădina ta secretă. Grădina ta de linişte, de pornit şi întors acasă, de verde, de viu. Nu trebuie s-o cauţi, miezul unui aşa loc se ascunde de “trebuie”. Închide ochii, deschide inimă. Atât. Nu-ţi coborî gândul la vârstă, nu …