Alain Delon e la mine în bucătărie, mănâncă plăcintă cu cireşe. Plăcinta mea cu cireşe. Nu ţi-am spus niciodată… Acum câţiva ani, ne certasem într-o seară şi pe fundalul sonor cârâia mărunt din televizorul deschis, un film vechi cu Alain Delon. Un strop prea tânăr pentru gustul meu, într-unul din …

Soarele străluceşte chiar şi atunci când nu îl poţi vedea. Ridică-te asupra norilor! Mai întâi a celor de ploaie, apoi asupra alor tăi, de îndoieli, frici, nemulţumiri… Acolo ai să găseşti mereu senin, Iubire, Mulţumire, Speranţă. În miezul tău viu. Povestea e în ochii tăi, în inima ta, oriunde ai …

Le mai ştii? Pentru câte te-ai gândit că mai există mâine, săptămâna, luna, anul viitor? Eşti printre cei cu noroc în zile, eşti încă aici şi încă te răsfeţi cu gândul şerpuitor că asta va mai dura. Mult. Şi îţi doresc din tot sufletul să fie aşa! Dar tocmai pentru …

Şi sigur că doare. Pentru că viaţa e prea scurtă să o împrăştii aşteptând, răbdând lucruri care te macină, născocindu-ţi vinovăţii imaginare cu care să justifici răceala celuilalt, acceptând ne-simţiri şi nepăsare, în numele faptului că toate sunt executate impecabil de civilizat, cu zece rânduri de ghilimele desigur. Barda regulilor …

Am venit de la slujba de Înviere cu inima strivită, aproape plângând… de cât suntem de mici şi murdăriţi de întuneric. Prinşi în mreje de podoabe lumeşti, făţărnicie, zgomot. Departe de credinţa vie. Acasă lumânarea mea s-a stins de-o lacrimă. I-am lăsat linişte, am mulţumit şi m-am bucurat că măcar …

Ar fi trebuit să mă fi apucat cuminte de spălat ferestrele, de scuturat perine, de primenit casa şi de încălzit măcar cuptorul. Am făcut aşa dinaintea Paştelui, toţii anii mei de om mare şi câţiva din ăi furaţi copilăriei, că aşa fuse să fie aluatul meu – de femeie iute …

Mă uitam azi pe Facebook… Da, sunt unul dintre ăi cu multe ore în mediul ăsta, relativ virtual – îmi asum cinstit calitatea aceasta, cu ghilimelele de rigoare şi dau vina chicotind pe natura meseriei. Deci, pe pereţii unde ne scriem şi ni se văd câteodată chiar şi inimile, nu …

Fotografie veche. Dor nou. Aţi băgat de seamă, dorurile nu îmbătrânesc niciodată? Nu te obişnuieşti cu ele, nu te pierzi de ele, nu se pierd de tine, creşteţi împreună. Crezi că le-ai pus undeva, departe de fiecare zi şi când ţi-e lumea mai limpede îţi tulbură apele cea mai mică …

Mă strânge timpul mai ceva ca o cămeşă aspră, de forţă, dar o fărâmă tot i-am furat, să vă spun una de nu-mi dă pace – am găsit cea mai frumoasă femeie. Era aici, sub ochii mei. Nici vorbă de vreo Venus cu pixeli perfect aşezaţi taman acolo unde era …

M-a trezit primăvara azi unei pofte aprige, de care mă pierdusem. M-au năvălit de niciunde ştiut, amintirile unei copiliţe desculţe, alergând în urma paşilor bunicului ei, din vremea când bătrâneţea nu avea încă niciun înţeles. Cum stătea ea mică, cu ochii rotunzi de fericirea pe care o simţea respirând în …