Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
Daniela Toader

Daniela Toader

79 articles
Sunt un căutător, un fel de metaforă în căutarea altor metafore. Caut esenţe şi apoi le împrasti în funcţie de context şi dispoziţie. Ocolesc tot ce este obtuz şi încerc cu disperare să ies din pătrat. Aş vrea să devin cerc dar calea e lungă. Disper profund şi des şi m-am obişnuit deja, rutina uzează şi totuşi persist. Îmi plac vorbele cu efect şi imaginile care lasă gura apă. Îmi spun de multe ori că am tendinţa de a-mi imagina lumea mai frumoasă decât este. Şi nu există nimeni care să mă contrazică. Eu şi visele mele” formăm un tot de comun acord, vibrăm, rezonam împreună, „eu şi visele mele” suntem la unison cu lumea pe care ne-am dori-o. Când mi se întâmplă să mă înşel în privinţa lumii, încep să funcţionez în mod cinic, există o energie a cinismului greu de explicat. A-mi lua reperele, propriile repere peste picior atunci când nu există praguri de trecut, a-mi lua reperele peste picior este un fel de reacţie la non-reacţie.
Life Bites Brașov

La noi, e fix pe dos

by Daniela Toader / 23 June 2016

Există câteva lucruri fix pe dos. Chestiile acelea de care te-ai lovit și-n sens invers. Un fel de „du-te vino”, cum s-ar zice. Ca să funcționeze bine creierul și să nu faci Alzheimer, dai dovadă de flexibilitate. Chestia aceea diferită de adaptabilitate. Axa aceea pe care trebuie să evoluezi. Te comporți în …

Brașov

Ești doar o visătoare care-și dă seama că a îmbătrânit…

by Daniela Toader / 17 June 2016

Îl întâlniseși într-o sâmbătă ploioasă, pe seară. Apăruse nu se știe de unde, nu se știe de ce, se știe exact unde. Lângă o balustradă bătrână de lemn de brad vopsit să țină. Nu-ți mai amintești exact ce-l întrebaseși, cert este că-l întrebaseși și el poate că-ți și răspunsese sau …

Yes or No Brașov

Ea nu mai voia să înțeleagă raționalul

by Daniela Toader / 18 May 2016

El nu-și putea explica senzația. Era o căldură venită de nicăieri, un tremur abia perceptil al buzei, un fior scurt pe diagonala lungă. Era trăirea generată de instict, răbufnirea aceea imposibil de controlat. Era partea aceea ascunsă devenită deodată vizibilă. El devenea atunci deodată vizibil altul, încercând invizibil să redevină el. …

Life Bites Brașov

Ah, ce m-a călcat pe nervi aristocrata!

by Daniela Toader / 11 April 2016

Ieri m-a sunat Alexandra, trăsnita. Alexandra este agentă imobiliară şi vorbeşte cu un mic, mic de tot, accent „de prin sud”. Mi-a spus că vine să facă câteva fotografii şi, ca de obicei, a ajuns mai târziu decât trebuia să ajungă. Aşa sunt unii, niciodată la fix. Pozele au ieşit fotogenice, …

Life Bites Brașov

Mi-au spus că francezii sunt aşa şi pe dincolo, să am grijă ce şi cum, să nu cumva să.

by Daniela Toader / 9 April 2016

Am făcut parte dintre cei mulţi şocaţi de fraza lui Brucan „pentru a deprinde democraţia, românii vor avea nevoie de 20 de ani“. Chestie de mentalitate. Mentalitatea… Chestia aceea pe care toţi dau vina şi nimeni nu-şi asumă răspunderea. Aveam vise cât casa şi Brucan mi se părea bătrân şi înfipt într-o …

Life Bites Brașov

Mi-aş fi dorit să-l mai văd o dată înainte să plec

by Daniela Toader / 1 April 2016

Voiam să-i dau nişte mărunţi roz-gălbui pe care îi strânsesem de câtăva vreme, dar nu l-am mai găsit. Dispăruse de ceva timp, se dusese cine ştie unde, lăsând în urmă astfatul murdar şi gol. Îl chema Laurent, avea 50 de ani şi cerşea. Uneori cânta de nebun cu o sticlă agăţată …

Nitty-Gritty Brașov

Decalajul dintre mine şi lume

by Daniela Toader / 16 March 2016

Nu mi-a plăcut niciodată noţiunea de sistem. Prea vastă, prea impersonală, prea implicit asimilată tuturor deziluziilor, tuturor incompatibilităţilor, tuturor relelor. Nu mi-a plăcut niciodată nici noţiunea de mentalitate. Prea  abstractă, prea colectivă, prea sistemică, prea individual dureroasă, prea fără efect direct, prea cu efect de masă. Şi totuşi am fost obligată să funcţionez …

Nitty-Gritty Brașov

Lumea în care cultul şefului e perimat și îngropat de mult

by Daniela Toader / 14 March 2016

Când am ajuns aici, priveam şefii cum eram obişnuită să privesc şefii de când trebuise să tot privesc şefii: de jos în sus, cu privirea aceea de vită dusă la tăiat înainte de termen. Eram de acord cu tot ce spuneau şefii, dădeam afirmativ din cap cu privirea aceea de …

Life Bites Brașov

A fost simplu să plec, e o nebunie să mă întorc

by Daniela Toader / 5 March 2016

A fost simplu să plec. Îmi trebuie o doză infinită de nebunie să mă întorc. Oamenii mă privesc ciudat şi mă întreabă „de ce” şi eu le întorc întrebarea „de ce nu” şi-mi continui nebunia. Persist să cred în nebunia mea. Să cred că mă pot îndoi până să nu …

Life Bites Brașov

Devenise puternică şi cu mult tupeu…

by Daniela Toader / 13 February 2016

Intrase în întârziere în sala aceea albă şi plină şi nu-şi ceruse scuze, zâmbise provocator şi înaintase pe tocuri cu zgomotul caracteristic celor ce nu vor să treacă neobservaţi. Îmi zâmbise ca şi cum ne ştiam deja de-o viaţă, le zâmbise ce celorlalţi la fel. Era o tipă cu tupeu. Nu tupeul …

catchy.ro