Intrase în întârziere în sala aceea albă şi plină şi nu-şi ceruse scuze, zâmbise provocator şi înaintase pe tocuri cu zgomotul caracteristic celor ce nu vor să treacă neobservaţi. Îmi zâmbise ca şi cum ne ştiam deja de-o viaţă, le zâmbise ce celorlalţi la fel. Era o tipă cu tupeu. Nu tupeul …

Şi deodată te trezeai printre mulţi, mulţi alţii, scaune multe şi îngrămădite să nu ai loc să-ţi întinzi picioarele, să-ţi aşezi cumsecade spatele, să te laşi pradă viselor, nenorocitele acelea de vise care începeau mereu cu nişte stele şi nu se mai terminau niciodată, chit că tu fi vrut să …

Fugi până nu mai poţi. Ţi se spune să nu, tu te faci că plouă şi chiar plouă şi picăturile rare devin deodată dese şi picăturile dese devin deodată umede şi-ţi îneacă faţa cu prea plinul lor şi tu fugi, tot fugi, cu disperarea ta tot fugi, de parcă te-ar …

Există zile – nenumărate zile – în care nu se petrece nimic, dar absolut – absolut nimic aşa cum voiai tu să se petreacă. Dar cine eşti tu să vrei? Cine eşti tu să poţi? Cine eşti tu să hotăreşti rânduirea lucrurilor după regulile tale intrinsesci? Tu nu eşti nimic… stropul …

Când am plecat, mi-au urat drum bun şi „toate cele”. I-am privit mirată, „formatată”. Bunica mă învăţase că oamenii nu pot fi înlocuiţi, că oamenii sunt unici, că ei, oamenii, lasă în urma lor un semn propriu, personal, imposibil de duplicat, de copiat de „lipit în locul altuia care tocmai ce …

Cel mai greu nu este să trăieşti ceva, cel mai greu e să-ţi imaginezi că ai trăit ceva. Să trăieşti acolo, în bucla timpului, să te pierzi între două posibilităţi. Să nu mai revii, să nu-ţi mai doreşti să revii. Cel mai greu este să nu te mai discerni între …

Îmi spuseră că e undeva lângă Champs Elysée „ştii tu, strada aceea mare, lungă şi lată cu magazine multe”. Ştiam, nu eram născută ieri. Şi dacă aş fi fost, tot n-aş fi putut să nu ştiu. În clasa a opta „doamna de latină” ne ceruse să scriem ceva frumos despre Paris, …

Există în fiecare dintre noi acel “plus” sau acel “minus” care ne face diferiţi de alţii. Acel impuls de a nu face la fel ca ceilalţi. Acea durere de a trece peste imposibil. Acea atracţie către interzis. Există în fiecare dintre noi acea doză de nebunie care sărează, piperează, acea scânteie …

Din când în când, îmi iau cafeaua cu T. Îmi trimite un mesaj să mă întrebe de starea zilei, eu îi spun mereu că e o stare în general relativă. El pune un “smiley” cu semnificaţie şi apoi îmi propune o cafea. Eu cer mereu “o deca prelucrată” – şi atunci când …

Ploua fin şi mult şi trist şi florile se scuturau de apă. Priveai singură şi departe şi încercai să explici inexplicabilul. Nu reuşeai … O ştiai din grădiniţă, aveaţi amândouă gentuţe maro cu încuietoare gri. Metalice. Ea era fata cu visele, tu erai fix opusul ei. La 16 ani îţi …