Îmi plac pisicile. De fapt, nu, nu îmi plac. Sunt obsedată de ele. Adică le iubesc cu toată fiinţa şi cu tot sufletul. Tocmai de aceea nu am avut niciodată una, numai a mea. Am avut doar la ţară, ca orice copil prăfuit de oraş. Dar asta nu se pune. Îmi plac cerceii. De toate mărimile, formele şi culorile. Am purtat până şi jeleuri în urechi, date cu lac, uscate şi bine înşurubate în agăţătoarea lor. Ca să nu le pot mânca. Îmi mai plac fotografiile în alb şi negru. Mi se par cea mai curată şi frumoasă formă de amintire: fără retuşuri, fără minciuni. Imagine pură a unui zâmbet sincer, de demult. Sau a unei ferestre cu flori multe la geam. Îmi place să miros cărţi înainte să le citesc, să devorez mereu ultima propoziţie şi să răsfoiesc pagini galbene, trecute prin atâtea mâini. Şi îmi mai place să-mi imaginez. Cam asta sunt eu. Plus o pereche de ochelari pentru miopie.