– continuare de aici – – Să vezi și leușteanul ce tufă mare e! și strugureii, și știi caprifoiul ăla de la intrare… și… bla… miuc… bla… știuc… bla… îngâ… înga… O priveam cum își mișcă buzele, dar nu mai auzeam nimic. Sofia gesticula, explica, se agita să-mi povestească, era …

– continuare de aici – – C*i, hai să dăm și noi o fugă până-n Vamă, ce zici? – Nu pot, mă, vine Sofia, știi, se enervează, iar circ, iar terapii… – Hai, mă, nu fi bleg, sunt Rusaliile, weekend lung, vreme faină, gagici, băutură! – Nu, mă, nu pot, …

– continuare de aici – Cam de zece minute mă holbez la o șosetă desperecheată, pierdută în colțul întunecat al camerei. Tristețea unei șosete fără pereche seamănă enorm de mult cu nostalgia mea de bărbat singur cu nevastă plecată și amantă pe care e musai s-o uit. Sofia e tot …

– continuare de aici – Plictiseală mare la birou azi. Sunt unele zile în care parcă nu se întâmplă nimic. Nici nu știu de cât timp stau și mă uit fix la niște agrafe de birou încercând să mi-l închipui pe cel care s-a trezit dimineața și a exclamat: ”Gata, …

– continuare de aici – – C*aie, musai să mă ajuți! I-am promis lui mama că mă duc cu Irinel să-i ducem mâța. Te rog, te duci tu? Dar ce-i cu tine, mă? Ești plouat? Nu ți-a priit vacanța de 1 Mai? – Ba da! – Unde v-ați dus până …

– continuare de aici – – Auzi? Dar noi ce facem de 1 Mai? După lungi discuții cu Sofia, despre noi, despre mine, despre relația noastră, lucrurile s-au mai liniștit. Am plonjat înapoi în zeama călduță a căsniciei, cu bune cu rele, cu zile obișnuite și nopți de somn. Diminețile …

– continuare de aici – Uneori sunt înconjurat de o lume crudă. De un aer irespirabil, de spații înguste și claustrofobe, de oameni hidoși cu ochi mici și fețe alungite într-o nedumerire rutinească și tristă. Uneori nici eu nu mă mai încap în haina asta îngustă de minute și ore …

– continuare de aici –  Drumul de întoarcere de la înmormântare a fost infernal. Sofia plângea ușor, cu lacrimi mari ca niște boabe de sticlă picurate din clepsidra spartă a promisiunilor și al timpului nostru împreună. Inițial am crezut că plânge după Vasile, dar mi-am dat o palmă imaginară peste …

– continuare de aici – Mi s-a deformat gura. Așa m-am trezit de dimineața. Nu, nu e vreun anevrism sau ceva, Doamne ferește! Dar când m-am uitat în oglindă, moaca mea cu care eram obișnuit, era ca o felie de pepene pe un cap de dovleac. Zâmbeam ca un prost, …

– continuare de aici – Privesc în gol de mai bine de două ore. Lumina s-a scurs încet peste cărți, peste dosare, peste ceașca de cafea rece, peste bucățica aceea de hârtie pe care scria cu litere mici, aliniate ca niște soldăței de plumb… Carla Duval… apoi un rictus de …