Au înflorit magnoliile. Mari, ochioase ṣi cu nuri în copacii de pe marginea străzii din centrul oraṣului. Suave ṣi puternice, albe sau cu tente de roz subtil, prezenṭe de parfum ṣi culoare, îmi aduc aminte, ca unui urs ieṣit din hibernare, că e primăvară. Din mijlocul străzii văd turnul neterminat …

Aţi avut vreodată probleme când a trebuit să spuneţi „nu ṣtiu”? Nu că nu aţi fi vrut sau că nu v-ar fi ieṣit din inimă, dar fiindcă „austeritatea” mediului nu v-ar fi permis? Ei bine, există multe specimene umane care le știu pe toate sau, în fine, transmit mesajul că …

Când iei decizia să te muţi într-un alt loc, ar fi bine să te gândeşti că schimbatul locului presupune, pe lângă schimbatul vecinilor, al magazinelor cunoscute, al salonului de coafură – cu alte cuvinte, rutina – şi integrarea unor noi obişnuinţe, tradiţii şi feluri de a fi ale celor din …

E opt dimineaţa. Ea intră în sala de aşteptare, lăsând o dâră puternică de parfum de contrabandă. Aşa de puternică, că îţi vâjâie capul. Printre turmente, o vezi cum merge ţanţoşă ca un curcan, cu mărgelele grele zăngănindu-i pe sânii opulenţi, gata să-i sară din decolteu. Faţa încă tânără e vopsită …

Zilele trecute a trebuit să merg la o înmormântare. Nu-mi plac înmormântările. Dar cui îi plac? Poate maestrului de ceremonii care râvneşte la o punere în scenă perfectă? El nu face decât să-şi practice cu eleganţă şi nemăriginită răceală meseria; e un făcător de bănet pe contul morţii, palid şi …

„Copiii Diavolului” – interviu cu Liliana Lazar, scriitoarea franceză de origine română care a primit Premiul celor cinci continente ale Francofoniei pentru literatură  „Ce curaj îṭi trebuie ca să scrii în zilele de azi un roman fantastic. Ce curaj ṣi câte cunoștinṭe! De acest curaj, de aceste cunoṣtinṭe face dovada …

E 15 ianuarie. Ca prin vis îmi aduc aminte de ziua de naştere a lui Eminescu. Probabil şi-ar fi sărbătorit-o în vreo bodegă de prin Iaşi, pe la Bolta Rece – „Universitatea Vinurilor” unde se întâmplau „petreceri beţive şi mâncări mari”, după cum mărturisea junimistul Iacob Negruzzi. Aşa mi-l închipui …

E cald în living si în șemineu cânta lemnul ars. Doar șuierul lui și acordurile blânde ale bandoneonului lui Dino Saluzzi revărsându-se din CD player animau camera. Încerc să dorm. Dintotdeauna am dormit prost: un somn prea scurt, agitat, întrerupt. E două după-amiază și totul e scufundat în liniștea de …