Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
Valeria Crăciun

2 articles
Marea mea pasiune este teatrul. Mi-aş fi dorit să fac actorie, dar din motive personale, s-a întâmplat să termin facultatea de Psihologie, facultate pe care nu o regret că am terminat-o. Pe lângă teatru, o altă pasiune a mea ( încă din copilărie) este scrisul. Am început să scriu de la vârsta de opt ani. Scriam basme. Apoi,în liceu m-am axat pe poezie, iar acum scriu proză. Se pare că am evoluat? Ha ha ha, asta rămâne de văzut. Una din ambiţiile pe care le am este de a scoate un roman. Îl începusem în noiembrie 2014, dar am renunţat pe motiv că nu sunt îndeajuns de dezamăgită de viaţă,cît să scot ce este mai bun şi mai de valoare din mine. Glumesc, desigur. Am făcut o pauză mai bine spus, pe motiv că anul acesta am alte proiecte care îmi vor dicta viitorul. M-a întrebat cineva odată,dacă scriu pentru mine sau pentru ceilalţi. Recunosc, în prima fază am fost blocată. Însă, gândindu-mă mai bine am ajuns la un răspuns : scriu pentru că nu pot altfel. Scriu pentru că încerc să transmit ceva, scriu pentru că încerc să schimb suflete ( suflete care datorită socităţii în care trăim au ajuns să fie prăfuite). Da, scriu pentru oameni în primul rând, dar şi pentru mine pentru că îmi place ceea ce fac. Sună egosit să spun că şi pentru mine, dar la urma urmei e un egoism necesar şi frumos!
Talk Tabu

Femeia unui singur bărbat

by Valeria Crăciun / 6 February 2015

În 2013, eram în tren, călătorind spre locul unde m-am născut, Târgu-Jiu. Un compartiment cât o cutie de chibrituri, jegos și cu husele de la scaune rupte. În compartiment, o femeie destul de frumoasă: înaltă, slabă, păr lung și roșu, ochii verzi. Cred că avea treizeci și opt, patruzeci de …

Life Bites

Și de ce morții tăi crezi, fă, că îmi rod unghiile?

by Valeria Crăciun / 3 February 2015

– Nu ești bună de nimic! Nu mi-ai făcut și tu măcar o dată o bucurie, să zic și eu că am cu ce să mă mândresc! Tac. Nu ripostez. Poate că are dreptate. Poate nu-s bună de nimic! Poate de aia sunt singură și nu mă iubește nimeni. Nu …

catchy.ro