Ai reuÅŸit să mă spargi în mii de bucăţi… cred că nici cel mai bun superglue nu mai are cum să le lipească …ai ales să mă laÅŸi singură în lume când aveam nevoie de tine cel mai mult.
Ieri ai ales să nu scoÅ£i niciun cuvânt, iar azi ai folosit toate cuvintele pe care nu doream să le aud din gura pe care o sărutam până mai ieri cu dragoste …mi-ai spus nu îmi mai doresc această relaÅ£ie, ne-am schimbat mult amândoi ÅŸi nu mai putem fi ce are nevoie celălalt, am ajuns într-un punct în care nu se mai poate face nimic …era ora 09.42 ÅŸi eu tăceam, cu privirea pierdută în calorifer …ce puteam să mai spun, ce puteam să mai fac? să îţi spun că locul meu e lângă pieptul tău? că nu pot adormi fără tine? că te iubesc de aproape 14 ani? le ÅŸtiai ÅŸi tu …am tăcut ÅŸi Å£i-am spus că plec în două săptămâni …fără job, fără soÅ£, fără casă. Mă simt pierdută, aÅŸa cum nu m-am simÅ£it niciodată… M-a surprins ÅŸi pe mine tăcerea mea, parcă mă aÅŸteptam oarecum la asta, dar nu înseamnă că doare mai puÅ£in. Mi-ai zis că pot sta cât vreau eu la tine, dar cum pot împărÅ£i patul cu tine când nu mai eÅŸti al meu?
De ce tac? Pentru că am învăţat că dragoste cu forÅ£a nu se poate ÅŸi că dacă iubeÅŸti pe cineva, trebuie să îi dai drumul chiar dacă te doare…
Mă simt anesteziată, beau vin – ÅŸtii bine că mie nu îmi place vinul – fumez ÅŸi parcă aÅŸtept să mă trezesc din coÅŸmar… cine ÅŸtie, poate chiar reuÈ™esc, poate chiar o să-mi găsesc ultimele puteri să o iau de la capăt…
Guest post by A.C.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Povestea noastră: curaj sau suferință
La mulți ani și vouă și nouă!
Poate că iubirea trebuie să fie molcomă. Așezată. Fără efort
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
