Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Bilanțul meu

31 December 2019

E ultima zi din acest an și e vremea bilanțurilor. Final de jumătate de secol. Nu vreau însă să zăbovesc la partea mai puțin bună (pentru că din seria spitalizări, tratamente și pentru că durere 🙃). Parcă au fost cam multișoare (detest diminutivele) veștile năucitoare/supărările de care am avut parte. Mă întreb din nou, totuși, nu a exagerat cineva cu Agonia și Extazul în viața mea?

Acum, însă, vreau să mă gândesc mai mult, la faptul că am întâlnit și am regăsit o mulțime de persoane minunate. Câte suflete-comori au fost atât de aproape, atunci când am avut mai mare nevoie! Și vreau să le mulțumesc tuturor pentru fiecare gând bun și încurajare pe care mi le-au trimis. Au contat enorm! Ei mi-au dat energie și putere să merg mai departe.

Mă mai gândesc și că am descoperit anul acesta, că cerul nu a fost nicând mai clar și limpede. Am constatat că norii au devenit mai expresivi, pufoși și luminoși ca oricând. Și că am avut parte de atâtea curcubee, mai multe decât în toți anii de până acum. Nici pomii nu au fost parcă altădată atât de înfloriți. Înnebuniseră cu toții de atâta primăvară (nu doar salcâmii lui Tudor Gheorghe). Iar frunzele toamnei au fost parcă mai colorate și mai atrăgătoare, ca niciodată. Le-am văzut dansând și zâmbind.

În plus, mi-am îndeplinit o dorință veche și arzătoare, de a simți îmbrățișarea, salutul și sărutul soarelui de dimineață, cu buzele puțin sărate. Grecia și Marea Egee. Toate au fost exact cum mă așteptam. Cum le-am văzut în imagini, cum le-am intuit cu ochii minții și cum le-am visat de atâtea ori.

Și am trăit și o mare împlinire. Am descoperit că eu de fapt știam să înot. E un lucru mărunt probabil pentru unii, dar pentru mine are o valoare inestimabilă. Avusesem doar parte, de un blocaj. Care a durat 36 de ani! (toată povestea există pe pagina mea). Asta mi-a dat curaj să sper că și alte dorințe mi se mai pot îndeplini.

Dacă aș fi materialistă aș trece la catastif și îmbogățirea 🙃, datorată eliminării din lista de cumpărături frecvente a acelor pachete destinate plăcerii vinovate (la țigări mă refer, nu intrați în panică).

Citiți și Viața la bloc… sau la curte?

A trecut. E gata. Va veni un altul. 2020. Se vrea mai bun. Și-l credem. Îl așteptăm cu sufletul deschis și cu speranță. Îi vom strânge mâna ferm și-l vom privi cu încredere.

Guest post by Crinela Pop

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Sunt oameni care

Degetul magic

Nu le port pică, deloc

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro