„Ca să nu faci credit, tată!”

Catchy

27 April 2016

Omul acesta era tatăl lui. Trăise 20 de ani lângă el şi nu-l cunoştea. Era atât de uimit, încât nu-şi dădea seama că nu se atinsese de paharul cu bere. Un nod ciudat îl împiedica să respire cum trebuie.

Ridică privirea şi privi atent chipul celui care-i dăduse viaţă. Era un om ursuz. Tăcea mult, iar când deschidea gura îi făcea mai mult reproşuri. De mic simţise mereu aţintită asupra lui privirea critică a acestui bărbat de vârstă mijlocie care nici acum nu se străduia să facă conversaţie.

Era cel mai fericit copil când îl ştia la slujbă. De când venea acasă după program şi până pleca în dormitor la culcare prezenţa lui îl apăsa. Îi controlase temele, îi semnase ani de zile carnetul de note cu atenţie, cerând detalii multe când vreuna dintre ele nu-i convenea. Nu era un partener comod de convieţuire!

Apoi, adolescent fiind, problemele se agravaseră cumva. Cerea explicaţii interminabile asupra oricărei întârzieri, se interesa ce anturaj are şi toate astea îl revoltau.

Cu timpul, îşi făcuse un obicei din a-l judeca în gând. Îl acuza pentru că nu erau destui bani în casă. Îl considera unicul vinovat. Era convins nu că nu poate, ci mai rău – că nu ştie să poată mai mult! E drept, existenţa lor era decentă. Nu-i lipsise nimic, dar totul fusese cumpărat în urma unor lungi consilii de familie. Dacă tatăl lui ar fi ştiut să aibă un job mai bun, să câştige mai mult le-ar fi fost mai uşor!

v3

Şi ca să nu ajungă la fel, a început să înveţe. Pe rupte. Pentru Medicină. Nu voia decât să aibă altă viaţă, mai colorată. Era de ajuns să-şi vadă tatăl venind de la slujbă ca să deschidă cartea din nou, chiar dacă abia o închisese. Şi fusese admis cu brio! Un singur lucru îl măcina – era o facultate scumpă. Iar dacă înveţi bine şi mult, e şi mai scump! Tratate, volume groase şi rare pe care e musai să le cumperi, tot felul de lucrări care costă! De aceea îşi găsise o slujbă la un club. Câştiga suficient cât să-şi cumpere cărţile, dar atât. Grija faţă de anii care urmau îl încerca tot mai des. Dacă îşi căuta un loc de muncă mai serios, nu mai avea timp să înveţe. Unica soluţie pe care o vedea era un credit la bancă. Până astăzi, când tatăl lui nu mai plecase dimineaţă la slujbă. Îşi luase liber şi îl anunţase scurt, în felul lui, că au treabă amândoi vreo oră – două.

Şi acolo, în cafenea, îi dăduse un card pe care era o sumă de vis pentru el. Bani care îi acopereau nevoile până reuşea să se pună pe picioare şi să termine prima parte a lungilor ani de şcoală pe care îi începuse. Iar banii nu erau împrumutaţi, cum se gândise el să facă. În anul în care se născuse, tatăl lui îi făcuse o asigurare pentru studii. Timp de 20 de ani, cu precizie de ceasornic, omul ăsta care uneori întârzia cu plata întreţinerii, sau a telefonului, sau renunţa să-şi cumpere o haină nouă plătise prima de asigurare.

Acum contractul acela expirase. Iar bărbatul cărunt din faţa lui respirase uşurat pentru prima dată în 20 de ani. Văzuse banii în mâna băiatului lui şi ştia că sunt pentru şcoală. Restul conta mai puţin.

Se obişnuise atât de mult să-l judece ca pe un străin, încât situaţia îl punea în încurcătură. Deci acum 20 de ani, când era încă tânăr, tatăl lui se gândise să facă asta pentru boţul de carne care abia deschidea ochii. Se gândise probabil câteva luni, cum îl ştia că face. Şi apoi, 20 de ani, adunând cu greu banii de primă, tot la el se gândise. Omul ăsta, pe care era uşurat când nu-l avea prin preajmă, omul ăsta care nu-l mângâiase pe creştet niciodată şi care la toate victoriile lui se mulţumise să tacă, îi spusese acum simplu, dându-i cardul: „Ca să nu faci credit, tată!”

Articol recomandat de Grawe România Asigurare



Citiţi şi

Dragă tată, sunt copilul tău, așa mi s-a spus

Lasă-i să vorbească!

Femei, ieșiți afară! Afară sunt bărbați

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,811 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro