Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Căci este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului…

7 July 2020

Lumea noastră toată e doar un circ al neînțelegerilor.

Ce nu înțeleg comuniștii: răul nu stă în aplicarea generoaselor percepte ale marxismului. Răul pleacă din marxismul însuși, din ideea sa de bază.

Marx a creeat o schemă greșită de lectură a istoriei oamenilor, dar nu asta e greșeala capitală. Greșeala capitală este că, în comunismul pe care și-l imagina venind să acopere nedreptățile și absurdul timpului al cărui martor era, elementele de modernitate politică, socială, economică sunt negate implicit.

Perceput drept un factor modernizator, comunismul nu avea cum să fie, de fapt, altceva decât o negare a modernității. De altfel, practica teoriei marxiste a aruncat, unul după altul, toate atributele modernității, în numele unui paradis iluzoriu, de care omul s-ar fi despărțit, dragul de el, în comuna primitivă. Zorii zilei de mâine nu au venit niciodată și nici nu aveau cum să vină.

Ceea ce nu înseamnă că Marx nu a înțeles corect contradicțiile sistemului capitalist și nici că poate fi făcut direct responsabil pentru leninism, stalinism sau maoism. Cenzura, lagărele, suprimarea drepturilor omului nu sunt opera lui Marx, care nu a întocmit un manual despre ce e de făcut după preluarea puterii. A încercat să explice o lume nedreaptă și a sfârșit dând o idee greșită care a fost ridicată la rang de credință și a însângerat secolul XX și jumătate de planetă.

Ce nu înțeleg anti-comuniștii: Critica pe care Marx o aducea capitalismului era, în multe puncte, întemeiată. Lăsat de capul său capitalismul chiar a decurs, ca lege de bază, în exploatarea omului de către om, în abuzuri de putere, în sclavie, în folosirea copiilor în minele de cărbuni (cum astăzi în fabricile de textile din Bangladesh).

Banalitate: libertatea fără morală dă aceeași salbă de orori ca un lagăr care se pretinde paradis etic.

Când singura logică este profitul, când omenia este anihilată de lăcomie, lumea începe să semene cu un roman de Charles Dickens.

Și dacă astăzi sistemul capitalist s-a umanizat, dacă avem concedii legale de odihnă, un program de muncă rezonabil, dreptul la greve, sindicate și asigurări de sănătate și un sistem de pensii, toate acestea au venit și din felul brutal în care sistemul capitalist a fost provocat de comunism să se schimbe.

Maniheismul este o teorie mereu la modă, dar lumea nu se împarte în alb și în negru decât în filmele de la Hollywood. Mai degrabă, viața printre sapienși este gri și, deseori, maro.

Anti-comunismul de paradă ratează nuanțele: nu toți comuniștii au fost niște criminali, primii comuniști au fost mai degrabă niște oameni bolnavi de utopie etică, niște fanatici, niște radicali care credeau – greșit – că lumea poate fi cu adevărat schimbată fundamental vreodată.

N-au înțeles natura umană, care e mult mai adecvată pentru consum fără măsură, confort și lene a gândirii decât pentru sacrificiu în numele unui ideal de egalitate între oameni. Hai, bre, fiți serioși.

©Nikolai Aldunin, miniaturist

Ce nu înțeleg activiștii rescrierii trecutului: trecutul nu poate fi niciodată rescris corespunzător, pentru că trecutul nu se încheie. A fost istoria o permanentă exploatare a celui slab de către cel puternic? Bineînțeles că asta a fost. Ce credeați că e sapiensul, copilul din flori al heruvimilor și serafimilor? Nu. Cei care au avut mai mult de suferit au fost bineînțeles femeile, persoanele de culoare. Și, bineînțeles, minoritățile din toate societățile.

Se poate vindeca o traumă care durează de secole, dacă vandalizezi statui? Cearta cu trecutul în numele viitorului ratează esențialul: prezentul.

Colonialismul a existat și sfârșitul său nu a venit cu oprimații oferindu-le oprimatorilor flori de colț.

Pe de altă parte, trecutul nu a însemnat numai abuz, nu a însemnat numai exploatare, nu a fost numai crimă, trecutul nu a fost numai nedreptate și nici numai privilegii nu a fost.

Din lumea aceea strâmbă s-au născut progresul și operele de artă și ideile care ne îndreptățesc astăzi să-l acuzăm. Trecutul nu mai poate fi reparat. El trebuie înțeles, judecat, cântărit în contextul vremurilor, dar trecutul, dacă nu e lăsat să treacă, nu va trece niciodată, ne vom tot învârti prin cerc fără să ajungem vreodată undeva.

Altfel, din partea mea jos cu toate statuile din lume în același timp, jos cu toate operele de artă ale antichității, o lume de stăpâni și sclavi și ea, jos cu tot trecutul dacă e nevoie pentru a putea pleca puri și împăcați pe drumul ce ne stă înainte. Asta e o prostie atât de mare încât de ce nu? A făcut sapiensul atâtea înainte.

Jos, dar până când? Cât credeți că va dura până pe socluri vor apărea oglinzile altor nedreptăți? Fiindcă, așa cum ne arată toată istoria, n-are sapiensul minte să nu cocoațe imediat pe soclu terțul conform noului imaginar dominant.

A, și corectitudinea politică nu este doar rezultatul stângii academice americane, este – cel puțin în egală măsură – rezultatul pieței libere. Nu poți să nu vinzi cârnați omului fiindcă omul e mulatru. Tu vrei să vinzi cârnați, rasismul nu face bine la teșcherea. E elementar, dragul meu gânditor.

Ce nu înțeleg cei ce se închină la piață: Piața, lumea noastră de negustori și cumpărători, de oboreni și mușterii, lume de servicii și clienți, funcționează ca un templu față de zeul-unic al vremurilor noastre, banul.

Distrugerea mediului înconjurător, încălzirea globală de la care o să ni se tragă, de la care ni se trage deja, toate acestea n-au coborât ca Luceafărul pe o rază. Ele sunt consecința directă a acestui mecanism fără frână care caută bogăția materială și lasă în urmă un deșert spiritual, o Sahară a sufletului și un lagăr planetar pentru animale.

Bogații devin mai bogați și săracii devin tot mai săraci, ca în refrenele lui Caddy de la BUG: căci ban la ban și păduche la păduche. Cum să nu te închini la piață?

Ce nu înțeleg adulatorii succesului. Succesul înseamnă astăzi gloată. Ai gloată, ai succes. Fără niciun alt criteriu, se înțelege. Cu cât e gloata mai numeroasă, cu atât e succesul mai mare. Dar gloata nu mai are alte calități în afara faptului că există.

Dimpotrivă: gloatele sunt dominate copios de prostime. Proștii, literalmente, stăpânesc pământul şi toți trebuie în mileniul curent să facă sluj prostului, distrează prostul, dă-i uşoooor la bacalaureat prostului, nu-l deranja pe prost, gâdilă-i urechea cu șlagăre pe înțelesul lui, fă bâlci prostului până îi iei votul şi portofelul, apoi dă vina pe mascați, Bill Gates şi alt trib. Nu faci tumbe în fața prostului, ești elitist și meriți să fii ars pe rugul noii epoci.

Prostul e mult şi succesul înseamnă să strângi mult prost în gloata pe care o deserveşti, succesul înseamnă să fii chelnerul ideal al prostului. Cum să nu adori succesul?

Ce nu înțeleg cei ce tânjesc după bani, bani, bani. Căci este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului… Bagajul intelectual și moral gol nu este o frână, ci dimpotrivă în obținerea frumoaselor rezultate contabile. Admirați nulele, dacă grohăiți de atâta plăcere la farmecul capitalului. Dar nu le mai vindeți drept altceva decât sunt: ambalaje lucioase generatoare de profit într-o post-istorie a gloatelor în care lăcomia e principalul motor și prostia e principala stare de agregare. Înăuntru – vidul cu sclipici. Ia-le banii și o să vezi că onorabilii n-au nimic, de aceea trebuie să (se) acopere cu mai mulți bani – atât e de simplu. Se chinuie și Domnul săracul să-i treacă prin urechea acului, ca pe cămile.

Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Povestea lor are un început, dar nu este acesta

Amantele iubesc cel mai sincer

“Mergeam cântând. Știam că ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla. Și nimic nu mă oprea.”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Nicolau Janina / 13 July 2020 1:15

    Regret că mă bag cu bocancii, nu pot citi textul, din cauza titlului. De câte ori văd această afirmație îmi vine să țip! Este “camila”, cu “a”, NU “cămilă”, cu “a cu căciuliță”!!!!! Camila cu “a fără căciuliță” este un odgon, folosit la docarea vaselor în port, se leagă cu el vasele de țărm. Mergeți la https://pixabay.com/ro/photos/port-barca-de-navigatie-1589945/ să vedeți odgonul și pilonul: sub fotografia mare, sunt 4 fotografii mici – a doua e odgonul/camila și a treia e pilonul de care se legă. Văd că o lume întreagă face aceeași greșeală și…am copilărit în Tulcea.

    1
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro