Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Când alţi ochi mai verzi ca ai mei ţi-au şoptit vino, tu te-ai dus

17 February 2017

Şi cu ce să încep oare? Cu primul început? Acela în care eram doar noi doi şi nu puteam să respirăm decât siamez cuplaţi unul la altul?

Sau poate să încep prin a depăna amintirea regretelor pe care le-am acumulat în zece ani? Sau a fericirilor? Sau a milioanelor de secunde ce-au devenit grele ca veacurile pe când te aşteptam să te întorci de la serile petrecute cu prietenii, cei deveniţi mai importanţi, mereu mai apropiaţi decât mine, eu, care am fost siameza ta.

Şi care dintre cuvintele mele te va trezi şi-ţi va reaminti de iubirea noastră? Nu de acel te iubesc în grabă rostit şi în grabă făgăduit veşnic şi devreme uitat când alţi ochi mai verzi ca ai mei ţi-au şoptit vino, şi tu te-ai dus – nu, eu îţi ceream palpabilitatea promisiunilor. Şi tu ai uitat.

Sufocare

Şi care dintre cuvintele mele te va dezamăgi şi te va face să mă urăşti din nou, pentru o clipă? Căci doar atât îți este de ajuns ca să injectezi cu cea mai profundă ură pumnii pe care-i arunci spre mine.

Şi nu mă voi apăra nici de data asta. La ce bun? Între noi nu este decât o sticlă goală, spartă, plină cândva cu un lichid parfumat a toamnă purpurie şi a dragoste oarbă.

În schimb, o să te las să adormi şi o să apropii ciobul cel mare de partea stângă a pieptului tău şi o să sap cu el până când o să găsesc sufletul ce mi-a fost legat de suflet. Şi o să-l iau înapoi.

Şi o să pot respira.

Şi cuvintele vor fi inutile.

Guest post by Monica

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Ne vedem joia viitoare!

După ce am făcut primul pas în afara zonei de confort, am avut parte de una din cele mai bune partide de amor din viața mea

Ce ai tu, nu mai găsesc în altă parte, ce am eu, tu știi de mai găsești, dar…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
7,128 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro