Am scris despre povestea de dragoste dintre Federico Fellini și Giulietta Masina; absolut impresionantă legătura lor. (Puteți reciti, aici.)
Despre ea a povestit și Tonino Guerra, scriitor și scenarist italian care a colaborat cu unii dintre cei mai importanți regizori din lume – Michelangelo Antonioni, Andrei Tarkovski și Federico Fellini, de ultimul fiind foarte apropiat. Iată ce spunea:
“Cu două zile înainte de moartea sa, Federico Fellini a spus: „Cât mi-aș dori să mă mai pot îndrăgosti încă o dată!” Am fost uluit. Aflat chiar la capătul vieții, tânjea să experimenteze din nou dragostea: să te înalți deasupra pământului, să te predea celui căruia vrei să-i cedezi, să auzi muzica orchestrei în sufletul tău…
Nu vorbea despre o femeie. Voia să transmită că dragostea este unul dintre momentele magice ale vieții. Când iubești, încetezi să fii doar uman și devii un parfum. Nu mergi pe pământ, ci plutești deasupra lui. Să fii îndrăgostit este esența vieții. Și nu contează de ce ești îndrăgostit – dacă e o femeie, munca ta, lumea sau viața însăși.
Dragostea nu este nici bucurie ori întristare, nici răsplată sau încercare – este toate acestea împreună. Este o călătorie către un tărâm magic, fermecat, o cale către un mister care așteaptă să fie descoperit. Iubirea pleacă întotdeauna; totul are un sfârșit. Dar o stare trece întotdeauna în alta, iar această nouă stare poate fi un sentiment și mai grozav decât să fii îndrăgostit.
Astăzi, căsătoriile sunt trecătoare, iar foștii iubiți sunt lipsiți de marea revelație – cât de frumos este să mergi mână în mână, împreună, spre moarte. Mulți cred că noile relații vor aduce senzații mai puternice. Dar asta nu este adevărat.
În italiană, există un cuvânt care nu poate fi tradus complet în altă limbă – „volere bene”. Literal, înseamnă „a dori bine”. Există „amare”— dragoste și există “volere bene” când cineva devine mai aproape de tine decât oricine altcineva. Amare se bazează pe plăcerea fizică. Dar cel mai puternic sentiment de pe pământ este atunci când amare se transformă în volere bene. Nu există nimic mai important pe pământ decât sentimentul de volere bene.
Dar acesta vine doar după ani petrecuți împreună, iar acei ani nu trebuie să erodeze încrederea. Pierderea unei legături atât de lungi este mai tragică decât pierderea iubirii și cu siguranță mai mult decât pierderea plăcerii fizice. Pierderea lui “volere bene” este adevărata, profunda singurătate, golul absolut.
A existat un mare “volere bene” între cel mai drag prieten al meu, Federico Fellini, și Giulietta Masina.
Femeile lumii îl adorau pe Fellini, dar gestul lui final a fost un adevărat imn adus iubirii pentru Giulietta. Practic paralizat, a evadat de la clinica unde era internat, când a aflat că ea moare într-un spital din Roma. A călătorit 500 de kilometri și s-a întins lângă ea. Și când Fellini a murit, Giulietta l-a urmat imediat după aceea.”
O remarcabilă ilustrare a dorințelor și a realității. Pe platoul filmărilor pentru La Dolce Vita: Marcello Mastroianni, Anita Ekberg, Federico Fellini, 1960.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Ziua în care am divorțat de mama
100 de ani de la nașterea lui Marcello Mastroianni – povestea unei legende
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
