Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Ce contează

23 June 2015

La 20 de ani, nimic din ce e esență nu contează. Că nu o (re)cunoști. Atunci nu alegi, nu culegi. Nu socotești. Poate ai intuiții, poate nu. Totul e înmiresmat înșelător. Tot ce zboară se mănâncă. Nu oricum, hulpav. Uneori ți se strepezesc dinții, dar cui îi pasă. Poate nu e de la tine, poate părinții tăi au mâncat aguridă. Trece. Mergi mai departe învățând sau nu. Repeți, încă ingenuă. Mai curge sânge, mai doare, mai trece.

Vine 30. Poate ai crescut îndeajuns să începi să vezi. Nu, nu e maturitate. Nu încă. Mai sunt umbre, mai sunt drumuri nefăcute, oameni și lucruri de care crezi că ai musai nevoie. Poate viața încă nu te-a încercat ca pe un pepene copt. Poate nu te-a încercat nici cu vreo cruce greu de dus. Poate ești ca o floare, ca un fluture, ca o visare nesfârșită. Dușurile reci te răcoresc, nu te călesc. Sunt ca o baie în mare de 1 mai. Tot teribilistă și atotputernică te găsesc și cele trei decenii, din care, cu puțin noroc, ai trăit unul. Copilăria și adolescența sunt irelevante. Încă nu știi unde ești. Poate ai un soț, un copil, o familie, un job, poate ți-e bine sau poate nu, poate tot neîmblânzită ești. Dar nici prin cap nu-ți trece să te oprești câteva momente să vezi cui trebuie să mulțumești pentru bine și ce trebuie să schimbi de ți-e rău. Pentru că, Doamne, încă ești atât de tânără! Ce te poate atinge cu adevărat ca să te dea jos? Te mai apleci, dar te îndrepți, că doar trestie ești, nu? Poate ai și noroc. Poate s-a arătat, dar la fel de bine poate te-a ocolit. Sau tu pe el. Fericită? Nu știi. Câteodată e ceva sau cineva care te saltă și te duce cam departe de pământ. Ți-e puțin frică. Dacă te lasă din brațe? Ai mai căzut și nu-i deloc plăcut. Apoi, poate ai învățat și tu că acolo, sus, nu-i de trăit. Mai bine la o palmă de sol. E mai sigur. Dar parcă te întreabă? Și au mai trecut niște ani.

ce contează 2

Știi ce contează acum, că ai 40 de ani? Poate copiii, poate cariera, poate tu? Simți că e timpul tău acum? De cine ți-e dor, drag, pentru cine tremuri, cui i-ai da mai departe anii tăi de femeie care a crescut, a înțeles, mai vrea și mai poate? Te uiți și în urmă, că nu poți altfel. Ce-ai făcut, ce n-ai făcut. Care-s mai multe? Ți-e frică? De ce, de cine? E lumea în care te-ai întâmplat, poate ți-ar fi plăcut să fie altfel. Ai făcut ceva și pentru asta? Ai apucat să prinzi rădăcini? Ai ce-ți trebuie? Au și cei din jurul tău? Îți pasă? Simți, știi că mai ai timp. Și-l vrei cu folos. Și vrei adăpost pentru tine și ai tăi. Pentru ca toate femeile care-ai fost până la… ups, 50 deja?… să fie mulțumite și tu, împlinită.

Citiți și Oare ce contează?

Acum, nu mai poți schimba nimic din ce-a fost. Dar nu te necăji. N-ai fi fost cine ești, dacă drumul tău n-ar fi trecut pe unde a trecut până azi. Împacă-le pe toate – spune-i celei de 20 că n-a făcut rău că a mai copilărit, celei de 30, că a fost minunată în toată nehotărârea ei și că o iubești, celei de 40, că a fost o mamă, soție, soră, fiică, prietenă fără egal și că ești mândră de ea, iar ție, draga mea, că mai ai drum de făcut și urme de lăsat în lume. Acum, știi ce contează, nu-i așa? 🙂

Și dacă da, și tu cea de 20, și tu cea de 30, 40 sau 50 de ani, spune-ne și nouă în câteva vorbe ce e important pentru tine acum, la vârsta pe care o ai. Suntem diferite, adevărat, dar la sfârșitul zilei sunt sigură că vrem cam aceleași lucruri. Ne ajuți?

Uite cum: oprește-te din ce faci acum, că nu se prăbușește lumea – nici a ta, nici a altora 🙂 -, ba s-ar putea să fie chiar mai bine după ce ne povestești și tu pe unde ai trecut. Trei borne ale vieții tale fără de care nu ai fi fost cine ești azi.

Te îmbrățișez, știu că ne vom regăsi acolo.

Cu drag, Catchy



Citiţi şi

Sunt viu, dar e ca și cum aș fi mort

Ingredientul secret

Jurnalul unei femei ce nu poate să mai iubească

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
44,097 views

Your tuppence

  1. Ce faci, când faci 40? – The Happiness Project | Catchy / 3 September 2018 8:31

    […] comentariu la articolul „Ce contează” […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Katy / 29 August 2018 9:27

    La 20 zbori, plutesti, esti zen si totul este posibil, te irita un pic viata, scoala, griji din astea stupide, parintii par ca nu mai rezoneaza cu tine, dar trece si asta…te plimbi, iubesti si te lasi iubit, faci lucruri nebunesti, iti iei brevet de pilot acrobatie, iti iei permis terestru 😛 si te amuzi cand iti dai ce seama ce moaca aveai, de te opreau politisti si iti cereau mereu buletinul :)), ai gasca, pleci pe munte, mare, ai o prietena nebuna ca tine, cu care pleci la mare 🙂 si ai cele mai frumoase amintiri, ai o prietena in Israe,l cu care te vizitezi in fiecare an, ai primul zbor cu avionul la 20 de ani in 98 cand inca se fuma in avion si tii se parea al dracului de riscant si toxic :)) , la 24 cunosti un tip ciudat ca tine si il iei si el pe tine, la 26 te legi la cap, tu cu el si el cu tine 😛 , incepe altfel de distractie acum, in doi, plimbari, petreceri, betii, distractie, si hopa vine vremea si faci 30 , iar petreci, dar incepi sa vrei bebe si nu se intampla, faci cercetari, investighezi, intr-un final se intampla si vine primul bebel, o zuza ca tine si ca el, gata, s-a terminat…..viata pe care o stiati s-a dus, esti zombi land now, iti dai seama ca defapt nu sti nimic, ca esti praf si nu sti incotro sa o iei, greu, incepi si inveti ca poti sa traiesti fara somn, fara linsitie , intimitate, petreceri??? neah, esti prea obosit, prietenii parca s-au evaporat un pic asa, parintii acum, ii cauti cu disperare, sa te ajute, sa-ti arate , sa mai stea cu teroristul mic care te da gata, asa cum nimic nu a reusit pana atunci….si trece timpul si dai peste alta belea, te trezesti la 34 ca te lupti cu cea mai crunta boala, cancer de san stadiu 2, faci tot ce trebe si treci si peste asta, e greu, e crunt, dar trece……copilul creste, mai apare unul mic si dulce foc,de care doctorii zic ca nu avea ce cauta si nu stiu pe unde si de unde a venit, dar ce mai conteaza, e aici si e tip top mini top……..si ajungi la 40 atat am acum, impliniti in Mai……si ce zic eu la 40 ? sunt fericita ca sunt inca aici, am avut o viata superba, cu de toate, frumoase in mare parte, cu o palma dura de la viata, in care am crezut ca voi pierde tot si pe toti, dar se pare ca nu inca, inca sunt aici….. iar la 40, va redau ce am scris pe facebook de ziua mea.

    ” A venit luna mea preferata, Mai, 🙂 nu pt ca e ziua mea (sau de asta :P), pentru ca simt iarna departe in spate, mi se pare mult pana la ea, e primavara si dupa, vine vara , soare, mare, vantul si ploile de vara…..imi place mirosul lui Mai, imi place tot……e, dar anu asta luna Mai, ma face sa schimb prefixul….hopa asa, na ca facu’i si 20 pe un crac.
    Ce faci, cand faci 40 ? nimic, ce faceai si pana atunci, doar ca iei o pauza, nu prea mare ( ca te iei de ganduri) si te intrebi “ pe bune 40 ? de 40 sunt pe aci prin zona? ‘, oau”…..
    Cand esti mic, e misto, fomita,urli si apare ba un biberon, ba o tata, pac, esti rezolvat, bagi nanica, somn, roiesc toti in jurul tau si uite asa te trezesti la Gradinita, aici ai 2 optiuni, ori iti place, ori e naspa, depinde…..dar, trece si asta, vine scoala, la fel si aici, si tot asa, liceu, facultate…..viata…..te trezesti ca faci 20, 30, daca ai noroc intri in Matrix, adika casatorit, copii, serivici, rate, alea alea……
    Daca esti optimist zici “ ba, sunt la jumatea lui 80 , e bine”, daca esti mai putin optimist, “ Wtf 40? , cand ? “, daca esti pesimist……nu stiu ce sa zic, da nu e bine 
    Imi place aia cu , “ lasa draga, varsta e doar un numar”, pai e, nu zic ca nu e, da e al meu, asta e naspa, arat nu arat, tot atata am , nu? ……
    Acu partea misto la 40  , eu zic ca e varsta ideala, de ce, ai minte, nu mai faci tampenii ca in trecut, nu esti nici tanar, nici batran, esti la mijloc , fericit ca i-ai apucat, fericit ca ai cu cine sa-I petreci, mandru de realizari, de familie, de prieteni.
    La 40, esti bogat, daca inca mai ai parintii langa tine, daca esti iubit si iubesti, daca prieteni iti sunt cu adevrat prieteni, daca te multumesti cu ce ai, daca esti fericit in fiecare dimineata ca esti inca aci.
    Ce simt eu la 40 ? sunt fericita, viata a fost darnica cu mine, mi-a dat de toate, lectii dure, din care am invatat sa apreciez timpul, sa vad cine este langa mine si cine nu, mi-a indeplinit dorinte la care doar visam, sunt fericita ca am 40, ma doare la basca de riduri, de gura lumii, de tot ce e urat in jurul meu, evit personajele dubioase, evit sa pierd timp, timpul e pretios si trece repede si te trezesti la 40…..

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  3. Ani / 25 October 2017 13:44

    O singura borna, uriasa , la 37 de ani , cand tata a fost diagnosticat cu cancer. De atunci, nimic nu a mai fost la fel in viata mea.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  4. Ce contează nu e de vânzare – The Happiness Project | Catchy / 1 May 2017 11:52

    […] am citit introspecția de aici, m-am speriat. Am vrut să fug, recunosc, ăsta a fost primul imbold. Adică ceea ce oricum fac. […]

    Thumb up 2 Thumb down 1
    Reply
  5. IOANA / 25 June 2015 19:41

    Nimic nu mi se pare mai trist in viata decat sa pui borne. Oare toate femeile sunt la fel, fizic, emotional, social, la aceste jaloane de varste ? Nu . Varsta cronologica este instrumentul de incorsetare folosit de societate

    Thumb up 4 Thumb down 1
    Reply
  6. Sanda Moroianu / 23 June 2015 8:54

    Ei…. si uite-asa a facut lemurul ochii mari chiar de la prima ora! Asa o ‘tema de cercetare’ merita abordata de cu zori, la prima cafea, din primul imbold, ca prea e ofertanta!
    La 20 ? Hm, eram deja maritata ,fiindca daca n-as fi fost, de unde puteam divorta la 23? De ce eram maritata inca de la 19? De fraiera mica si crescuta in comunism, de-aia! Pai cum se putea sa traiesc, proaspata studenta, cu iubitu’ -student si el- ‘in pacat’ ??? Oho, cate certitudini aveam pe vremea aia… d-alea majore, gen : dichotomie absoluta alb/negru, eu fac ce vreau in viata, etc, etc, ca acum imi e si jena de atatea certitudini !
    La 30 ? Hm, aveam deja 2 copii, fiindca daca n-as fi avut, cine ar fi fost cei mai buni prieteni ai mei acum? De-acum certitudinile se clatinau serios, lasau locul tot mai multor semne de intrebare gratios montate pe toate cele ale vietii-cu un fabulos impromptu intre 32-34 cand am ‘bifat’ marea iubire , din care a iesit …un poet. Da, se poate spune ca am nascut si un poet !
    La 40 ? Hm, 2 copii de crescut singura ( si crescut bine, ca altfel nu era voie! ) , munca pe branci, singuratate cat incape, certitudinile se duceau pe apa Sambetei, incertitudinile dadeau buzna din toate colturile- mai ales pe la 3-4 dimineata, viitorul personal lucea timid in bezna, iar cel al copiilor mijea pe ici-colo…
    La 50 ? Hm again, copiii incep sa se rostuiasca, deci e vremea sa cultivam noi certitudini si sa ne vedem de viitorul ala care mai sus lucea timid,ceea ce s-a si intamplat, dand nastere unui alt capitol al vietii, care se scrie si acum cu pasiune: pasiunea vietii frumoase, cu prieteni, calatorii prin lume si toate cele ce dau greutate existentei.
    La 58 n-avem borna? Ca mai multi ani n-am deocamdata ! La 58 e bine, va zic din experienta ! Incertitudinea principala ? De ce sa incep sa ma apuc atunci cand voi iesi la pensie, ca am o lista scurta tare lunga !!!!
    Cu drag,
    Ada

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 87 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro