Ce faci când îți spune că nu te mai iubește

10 December 2014

„Spre deosebire de cele trei doamne care au răspuns la întrebare, eu am trăit pe propria piele experiența de a afla că nu mă iubește. Prima dată și unica dată când a durut până la disperare a fost când soțul meu mi-a declarat că vrea „altceva” după 11 ani împreună din care șase de căsnicie. „Altceva”-ul a fost o altă femeie, descrisă ca fiind „altfel” decât mine. Altfel mai bună, altfel mai puțin bună?… Nu știu și probabil nu voi afla niciodată. Ce am făcut? Jumătate de an am luptat până la ultima picătură de sânge și cu toate armele din dotare încercând să salvez orice. N-am reușit decât să rămân complet goală pe dinăuntru și să amân reîntregirea și grija de sine.

large

A două experiență: după un an și jumătate de relație cu el, un altul, aflu din confesiunile lui către o amică, negru pe alb, că nu mă iubește. Că oricâte lucruri frumoase am trăit împreună, oricâte eforturi am făcut în a mă readapta unei vieți în doi…, oricât am oferit, iubirea lui pentru mine a fost doar în mintea mea, nicidecum o realitate. Ce am făcut? A două oară n-a mai durut decât pe alocuri, am luat lucrurile ca atare și am recurs la înțeleaptă vorba din bătrâni „dragoste cu forța nu se poate”.

Ce am învățat? Că atunci când crezi că merită să lupți, lași orice orgolii și vanitate deoparte și, depunând toate eforturile posibile să legi lucrurile înapoi, rămâi cel puțin cu împăcarea că pe partea ta ai făcut absolut tot ce omenește ai putut face, și nu ai întors pur și simplu spatele și ai plecat.

Când lupta însă nu se justifică, pui în bagaj experiențele frumoase și pleci mai departe cu fruntea sus, zâmbind amar, sperând iar și iar că vei întâlni iubirea care să te ducă pe drumul vieții de mână cu cineva așa cum visai la 20 de ani…”

O Dumitriță. Ne-a plăcut. Am publicat. 🙂 

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile

Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani

Fiu, soț sau prizonier? Despre bărbatul adult captiv în simbioza maternă

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. GABRIELA / 21 September 2016 18:09

    Eu cred ca ii arati iubitrea dandu-i libertate, neingradita, fara compromisuri , libertatea aceea pe care orice spirit si-o merita , libertatea care daca va fi sa fie il va aduce din nou mai abitr in bratele tale ! A fi femeie presupune si intelepciune zic eu …

    Reply
  2. Mirela / 15 January 2016 3:05

    Dragelor, aș râde dacă n-aș plânge! Am intrat și am citit articolul, apoi am citit comentariile și am văzut că am comentat acum un an. Mă amuză pentru că acum situația mea este exact cea prin care am trecut acum câțiva ani, cu același om. Omul meu are din nou nevoie de altceva și acum nu s-a despărțit de mine, că doar suntem căsătoriți și nu mai e așa simplu să spui „pa”, dar a găsit că e ok să mă înșele. Da, se simte ca un gunoi pentru asta. Da, pot să înțeleg explicațiile lui. Da, mă iubește. Dar nu, nu putem face lucrurile să mai meargă. Ciorba e deja stricată, ce să mai reîncălzim? Și nici nu contează că m-a înșelat, că poate și eu aș fi făcut-o dacă eram în locul lui. Contează de ce s-a ajuns aici. Este aceeași veșnică lipsă de comunicare, de neîmpliniri și nemulțumiri nerostite, de nevoi necerute, de uitat că omul din patul tău îți este cel mai bun prieten și etc. Deși nu credeam că voi ierta vreodată înșelatul, am reușit să o fac fără rezerve. De ce? Pentru că el nu este genul de om care să facă asta, pentru că am înțeles că se întâmplă ceva grav cu el, pentru că într-o relație sunt doi. Mi-am dat seama cât de complex este omul. Am înțeles că iubirea nu este doar sărutări, țineri de mână, îmbrățișări tandre. Iubirea este mai ales atunci când omul are nevoie de tine, când îi poți înțelege cele mai negre gânduri și cele mai zbuciumate trăiri, când îl înțelegi atunci când nici el nu se mai înțelege. Eu i-am întins mâna, la propriu și i-am zis că îi mai dau o șansă. Mi-a sărutat mâna și s-a bucurat ca un copil la un ou Kinder 🙂 . I-am înțeles sufletul tulburat și în suferință, am încercat în toate modurile cu putință să îl fac să vorbească cu mine și nu am reușit să rezolv nimic. Starea noastră s-a înrăutățit, până nu am mai știut nici eu ce să cred, ce este adevărat și ce nu, că el nu-mi spunea nimic. I-am zis să-și facă bagajul și să plece. Așa a făcut, dar tot a mai durat până să vorbească cu mine. Și am văzut cum lucrurile nevorbite la momentul lor s-au acumulat, iar acum e greu să revii. Nici nu mai știm de unde să începem discuția. Am zis că luăm o pauză, dar ne-am trezit că ne numim despărțiți. Îl iubesc de mor și știu că mă iubește la fel, știu că, poate, va veni momentul ăla când se va trezi și îi va părea rău, dar… eu nu mai pot! Nu mai pot să stau lângă soțul meu fără să îl ating, fără să îl sărut, fără să îl îmbrățișez. Sunt gesturi care vin din obișnuință și pe care sunt nevoită să le reprim. Iar el se macină pentru suferința pe care mi-o provoacă. Așa că am realizat că a venit momentul să îi dau drumul, să îl las să se simtă liber să facă ce vrea el, să își dea seama ce vrea de la viață și, sincer, mi-aș dori să nu mă iubească, să găsească pe altcineva și să fie fericit. M-ar durea sufletul să știu că mă regretă și că într-un moment de nebunie ne-am distrus viețile. Tot ce îmi doresc este să fie fericit, orice ar alege. Eu astăzi i-am redat libertatea, deși îl iubesc de mor! Îmi urmez propriul sfat: uneori e mai bine să nu faci nimic și să trăiești viața care există pe lângă el!
    Și ca răspuns la articol: da, doare al dracului de tare când vrea altceva. Nu contează că „altceva” înseamnă o altă femeie sau doar o altă viață. contează doar că tu nu ești inclus în acel „altceva”.

    Reply
    • Ady / 8 April 2018 23:24

      Wow… superb spus.. m am despartit de sotia mea cu 2 copii , i am impartit ca pe legume ,una mie una tie …. o iubesc de mor dar ,dar mi am dat seama dupa 3 ani de absenta n viata ei … deci .,, o las sa stea unde i place ! Eu am fost mai mult plecat in alte tari , acolo am intanlit alte femei ,ea acs cu copii .,,, deci ps . Vreau sa se distreze cum m am distrat si eu , daca gaseste ceva mai bun ., este dansatoare in germania , deci .., ce simte un barbat simte si femeia

      Reply
  3. Iris / 8 April 2015 11:35

    Cea mai mare frica a mea, ca femeie, este sa nu mai fiu iubita si dorita…si sa nu mi se spuna. M-ar umili nespus sa ma tolereze, in inertia unui mariaj comod, in ideea ca suntem de foarte multi ani impreuna, de dragul obisnuitei. Cu atat mai mult m-as simti umilita daca ar gasi o alta femeie care sa il completeze si pe mine m-ar tolera doar. Si desi a treia persoana nu exista nici pt el, nici pt mine…de fapt, cea mai mare frica este ca tocmai se petrece acest lucru, al tolerarii reciproce…si la el, si la mine. Intre noi exista afectiune, da. Dar oare-mi ajunge afectiunea pentru a fi impreuna inca cel putin 30 de ani daca ne da Dumnezeu atatea zile ? … Nu mai vorbim, nu mai facem lucruri impreuna -nimic dar nimic-, nu mai simt ca imi este barbat si prieten. Si stiu ca nici eu lui, femeie si prietena. Oare sa ne-o zicem ca nu ne mai iubim sau nu ?

    Reply
  4. mihaela lungu / 12 February 2015 11:32

    Sunt mai multe feluri de a spune “nu te mai iubesc” aceste lucruri se simt, mai ales intuitia feminina stie cu siguranta cand se apropie sfarsitul, si doar vezi ca are privirea goala cand e langa tine dar nu cu tine.Trebuie sa-ti pastezi demnitatea si sti in sinea ta ca valorezi mai mult decat atat , mergi in continuare, si uiti scufundandu-te si cautand alte amintiri ce poate cu putin noroc vor fi baza fericirii tale in anii ce urmeaza.

    Like 1
    Dislike 1
    Reply
  5. Deea / 6 February 2015 21:14

    Exact Oana…ai foarte mare dreptate…in timp ce stateam acum uitandu-ma in gol si amintindu-mi ultimele episoase din fosta mea relatie (e proaspata – o saptamana de la despartire), am dat peste articolul asta ca deh…parca imi suna mie ceva cunoscut: ,,Nu cred si nu pot sa te iubesc cu adevarat…si nu stiu de ce ne-am pierdut timpul”…timp in care eu incercasem sa fac totul ca la carte, crezand ca am invatat ceva din propriile mele greseli facute in trecut, inainte sa il intalnesc pe dansul. In schimb..cu durerea ce o am acum in suflet si cu furia pe care o simt acum fata de el pentru ca mi-a demonstrat cat a putut fii de las, de lipsit de caracter chiar pana in ultima secunda!…mi-am spus…Andreea…pana aici ti-a fost, gata! nu mai lungi relatii care nu merg, nu mai pune din nou la fiert aceeasi ciorba ca nu va mai avea acelasi gust, nu te mai uita in urma, nu iti mai calca demnitatea pentru un altul, si nu mai oferi iubire exagerata!…tot incerc sa nu ma invinuiesc pentru toate lucrurile frumoase pe care i le-am oferit si nu le-a apreciat…ma agatasem pana si de cel mai subtire firicel in speranta ca el..va intelege odata tot ce incercam ,,sa il invat”…nu imi mai asum rolul asta…am obosit si nu vreau sesiuni prelungite la cabinetul psihologic…

    Reply
  6. Dragos / 23 January 2015 4:06

    E valabil si pentru barbati. Doare la fel de rau.

    Reply
  7. Maria / 11 December 2014 16:14

    Simplu: Sa plece invartindu-se! Cealalta nu e nici mai buna, nici mai rea, poate nici macar diferita de tine, doar ca domnul, dragalasul si rasfatatul, s-a plictisit si , pur si simplu, vrea altceva. Partie si fa-i vant! Da-da, stiu ca-i mai usor de zis, dar, dupa cum chiar si tu ai descoperit, asta e singura cale. Pentru el, sa diversifice, iar pentru tine, sa te eliberezi, redescoperi, sa infloresti. Cine pierde? Nu tu!

    Reply
  8. Daniela / 11 December 2014 14:51

    Ce faci daca NU iti spune ca nu te iubeste? Daca afli, dintr-o greseala, ca esti dusa de nas, ca esti mintita cu zambetul pe buze? Unor barbati nu le sta in fire sa fie sinceri, spun minciuni frumoase pentru ca nu sunt destul de barbati sa priveasca adevarul in ochi.
    Ce faci daca viata pe care o stiai si o iubeai se schimba intr-o clipa?
    Multumesti destinului ca l-ai intalnit pentru ca, nu-i asa? , toate experientele vin cu o invatatura, si mergi mai departe rugand divinitatea, daca se poate, sa nu–ti mai scoata in cale lectii ci amintiri frumoase 🙂 asa ca fetelor, spuneti mersi ca vi s-a spus ca nu va iubeste… e de o mie de ori mai bine decat sa afli singura!

    Reply
    • Dumitrita / 12 December 2014 0:11

      Draga Daniela, sa nu crezi ca in vreunul din cele 2 cazuri domnii barbati au gasit de cuviinta ca ei singuri sa spuna dintru inceputul sfarsitului, barbateste, ca sentimentele nu mai sunt aceleasi/nu exista, In ambele situatii am simtit eu ca ceva nu e in regula pana sa recunoasca nevoit fostul sot ca da, exista “altcineva”, iar cel de-al doilea…n-a avut curajul sa-mi spuna nimic mie in fata, a fost foarte comunicativ in schimb cu amica lui pe tema asta…Da, visez si eu la barbatul care sa fie capabil sa isi asume greselile, sau faptul de a rani pe cineva, voit sau nevoit, de la cap la coada.

      Reply
  9. Carmen / 11 December 2014 14:22

    Din păcate, poate, ma regăsesc cumva in articolul asta… Mi-a spus ca nu ma mai iubește de un an si jumătate in, iar relația noastră are aproape 4. La fel ca si tine am hotărât sa fac tot ce imi sta in putința sa fac relația asta să meargă, dar tot ce simt este ca sunt singura care lupta…am decis ca pana la vara sa mai stam împreuna si daca realizam ca ne merge bine, ne vom desparți…toată lumea imi spune ca sunt, tânara si frumoasa si ca o sa apăra altcineva in viața mea, dar ei nu înțeleg, ce simți cand iubești pe cineva mai presus de tine si el iti spune, “țin la tine ca la o sora, as face orice pentru tine, dar nu te mai iubesc ca la început”…nu-mi pare rau, de timp, nu regret nimic, singurul lucru care ma doare este ca nu va mai fi el in viața mea…as dori sa stiu daca mai exista cazuri similare unde relația a fost salvata si au trăit fericiti pana la adânci batrâneți? Ore daca ai iubit cândva un om, nu-l poti iubi iar?

    Reply
    • Dumitrita / 12 December 2014 0:02

      Draga Carmen, tot ce pot sa-ti spun din experienta mea e ca orice poate fi salvat daca se vrea la fel de mult, si adica enorm de mult, de ambele parti. Cand el iti spune insa ca nu te iubeste si, mai mult de atat, simti ca esti singura si ca doar tu faci eforturi…inseamna ca timpul ce ai putea sa-l folosesti pentru a-ti gasi fericirea…trece in defavoarea ta.

      Reply
    • Mirela / 7 February 2015 0:49

      Nu inteleg… De ce sa mai stati impreuna daca te iubeste ca pe o sora? Cu o sora nu faci dragoste, din cate stiu eu… Daca mai exista ceva de salvat, cu siguranta nu asta e solutia. Din propria-mi experienta am invatat ca oamenii se pot desparti, chiar daca se iubesc. Pot fi cu alte persoane si mai apoi pot fi iar impreuna. De ce? Pentru ca… lipsa de comunicare, dorinta de ceva nou, frustrarile si neimplinirile personale. Am invatat ca atunci cand suferi, nu esti iubit. Daca tu vei sta cu el incercand tot timpul sa faci ceva pentru a-l recupera, il vei sufoca si vei ajunge sa pierzi si prietenia care ar putea exista intre voi. Mai bine acordati-va timp pentru voi, lasati-va spatiu si daca e sa fiti impreuna… sa fie! 🙂 Barbatii fug de discutii, de certuri, de femeile suparate si triste. S-ar putea sa ai surpriza ca atunci cand te va vedea fericita fara el, sa se indragosteasca din nou de tine. Pentu ca asta inseamna o viata noua si uneori e bine sa mai schimbam lucrurile. Si daca nu va fi asa, poate va veti da seama ca va e mai bine ca prieteni, cine stie…
      Exista o viata pe langa barbatul tau. Traieste-o! Exista si alte lucruri in afara de iubirea pentru el. Ofera iubire si altora din jurul tau, redescopera-te si s-ar putea sa fii surprinsa de cum se aseaza lucrurile!
      Uneori e mai bine sa nu faci nimic!…

      Reply
      • Ramona / 17 November 2015 9:16

        Uneori e mai bine sa nu faci nimic…pentru el/relatia voastra, dar sa faci totul pentru tine, pentru a-ti fi bine tie.
        Mare adevar se gaseste in cuvintele tale, Mirela. Am trecut prin asta. Si sunt pe drumul cel bun. Problema ce se va ivi, probabil, va fi ca, la un moment dat el va fi reindragostit, iar eu nu-l voi mai dori langa mine.

  10. lotusull / 10 December 2014 22:25

    Prin simplul gest de a pune in bagaj experiențele frumoase și apoi a pleca, ați demonstrat că sunteți un om puternic 🙂 Vă doresc să vă fie bine și să aveți parte de întâmplări cu tâlc și întâlniri memorabile. Acum nu sunt sigură că fix ca la 20 de ani – asta e o părere subiectivă, visele mele din perioada aia erau într-un anume mare fel 😛 dar dacă dvs așa vă doriți, așa să fie.
    Cred că e mai dificilă plecarea în situațiile în care din vorbe ești asigurat că ești iubit, dar faptele nu susțin acest lucru.
    În ce privește lupta în a-l recuceri pe celălalt, nu știu, dar adeseori mă gândesc că nu mai e cazul. Ptr că dacă celălalt a decis așa, e liber să-și urmeze alegerea cu tot ce decurge din ea. Iar eu sunt liberă să lupt să mă vindec, să lupt să rămân integră, să lupt cu ispita de a nu-l răni, de a nu arunca după el cu o tonă de reproșuri și de a nu mă victimiza mai mult decât e cazul.
    Și mai ceva. Personal prefer un adevăr dureros – pot suporta să-mi spună cineva că, gata, nu mă mai iubește și a decis că se asortează mai bine cu altcineva decât cu mine, decât să fiu mințită. Ca să relaxăm puțin discuția, ar fi ceva gen: nu-i bai că nu mă mai iubești tu, la cât sunt de iubibilă, mă va iubi altul. Iar altul va fi o nouă, singură și mare iubire – până la proba contrarie, până la întâlnirea cu un altul nou sau până vom fi bătrâni, ramoliți și sclerozați 🙂

    Reply
    • Dumitrita / 11 December 2014 0:28

      Multumesc pentru publicare si comentariu :).

      Reply
      • Oana / 12 December 2014 16:31

        Am fost si victima si calau si, cred ca multi dintre cei / cele care-si expun parerile si experientele aici, cred c-au fost cand victime cand calai. Indiferent cum aflam ca nu mai suntem iubiti/doriti, ca ni se spune in fata, ca ni se da de inteles, ca aflam de la alte persoane sau cotrobaind pur si simplu prin viata celuilalt, personal cred ca efortul de-a salva relatia este inutil. Ce sa salvezi? Cum sa mergi mai departe? Ce sa iei de la capat? “Increderea exista pana stii”- zicea Woody Allen.

My two pennies for Deea Cancel

* required
* required (confidential)

catchy.ro