Ce găsiți voi într-un mall nou găsim și noi la alte femei

Mihnea Rudoiu

7 February 2015

Mihnea Rudoiu

După toate probabilităţile, un nou mall se va deschide în Bucureşti. Un mall totalizând o investiţie de o sută şi ceva de milioane dolari, la care au lucrat 1.500 de oameni, au fost utilizate 15 macarale etc. Mass-media exultă şi amplifică importanţa mega-construcţiei prin oferirea unor detalii de tipul celor pe care le ofereau istoricii când vorbeau despre construcţia piramidelor: s-au utilizat atâtea milioane de metri cubi de piatră, atâţia zeci de mii de sclavi etc. Totul e redus la cifre, în interiorul cărora omul îşi pierde orice semnificaţie, deşi scopul investiţiei e, fără îndoială, tocmai de a-l servi pe el.

Ce mă intrigă este că aceste centre de distracţie sunt invers proporţionale cu nivelul de trai al românului şi direct proporţionale cu fudulia lui. Cu cât românul are mai puţini bani, cu atât va petrece mai mult timp într-un mall şi, în legătură directă, cu cât va sărăci mai mult, cu atât fondurile de investiţii se vor strădui să creeze mai multe mall-uri. Pare o absurditate în toată regula dar, dacă te gândeşti la bătrânii care-şi rup din pensia lor infimă sume consistente ca să se pună bine cu Eternitatea, înţelegi că dileala asta are rădăcini mult mai adânci.

Există de câțiva ani o asemenea epidemie de mall-uri (920.000 m²) că, dacă ritmul se va menţine, în scurt timp se va deschide în Bucureşti un mall mai mare decât Bucureştiul, un fel de centru opac al tuturor existenţelor zburătăcite de metropolă, ce va concentra în el toată acea lume de posibilități dătătoare de iluzii deșarte şi de zâmbete inflamante evocate în reclame, instant reduse la neant îndată ce ieşi afară din el. Nu va fi exclus ca, într-un viitor oarecare, oamenii să ajungă să trăiască 24 de ore din 24 într-un astfel de gigantic mall, Grădina Botanică şi Cişmigiul să fie incluse pe un culoar oarecare al acestuia, Casa Poporului să fie doar una din anexe, iar la intrare, grandioasă, Catedrala Mântuirii Neamului în Româneşte să fie străjuită, de o parte şi de alta, de Starbucks, Sephora, Flanco şi Zara. Nu va fi exclus ca inclusiv ministerele să se găsească rătăcite pe unul din etaje, în imediata apropiere a aeroportului internaţional, ce va constitui singura modalitate prin care românii vor putea observa cerul…

primul mall 1

Primul mall, 1990

În fiecare an, Bucureştiul îşi adaugă la salba de cutii aseptice, înzorzonate cu magazine, şi bănci, şi fast-food-uri, şi săli de cinema, şi cafenele, încă o măgăoaie aseptică cu magazine, şi baruri, şi săli de cinema, şi SPA, şi apoi încă o cutie… unde oamenii să se poată plimba ca nişte titirezi, rotindu-se hipnotizaţi de sclipiciul orbitor! Dar nu e ca şi cum s-ar plimba o dată şi data viitoare ar fi peste două luni, nu, aceste ieşiri sunt percepute ca nişte evadări binevenite, din categoria şi azi e o zi bună să ies în mall.

Nu-i însă mare scofală să realizezi că, în acelaşi mod în care numărul crescând de biserici e un indiciu al vacuităţii crescânde a ideii de Dumnezeu, tot astfel, numărul crescând de mall-uri e un semn al vidului interior ce domină viaţa locuitorilor marilor aglomerări urbane. Descinderile în mall sunt precum ieşirile la biserică ale septuagenarilor ce intuiesc că, în curând, se vor încuscri cu veşnicia: un eveniment social în toată regula. Singura diferenţa e că, la mall, veşnicia cu care vrei să te afli în relaţii amiabile e, de fapt, plictiseala. Dar rezultatele sunt slabe. Pentru că, întocmai cum mulţi dintre cei care păşesc în clădirile închinate credinţei o fac cu speranţa zadarnică că vor găsi un principiu superior pe palierul metafizic care să le susţină sensul vieţii, la fel, oamenii ce păşesc în clădirile închinate distracţiei merg acolo fără a găsi relaxarea la care speră. Ci doar o evadare din plictiseală.

Şi mă refer aici la plictiseala care te ia în primire încă de la prima oră a dimineţii, când observi ivindu-se, ca un abur, o altă glorioasă zi de weekend în care vei fi iar plictisit(ă) de moarte! Şi cum ai putea scăpa de ea? Stai, îţi aminteşti tu de îndată, că tocmai s-a deschis un nou mall la mama dracu’! Ia să-mi sun câteva prietene şi să dăm împreună o tură ! Hi hi hi, ce idee funny am! Oare cum o fi mall-ul ăsta? Cum să fie? La fel ca mall-u’ din cartierul tău, numai că H&M se află la etajul întâi şi nu la parter, în loc de Carrefour găseşti Cora, magazinul Media Galaxy e ceva mai mare şi, de data asta, pentru a vedea un blockbuster, nu ai la dispoziţie 10 săli de cinema semigoale, ci, ţine-te bine, 15 săli semigoale !

E curios cum femeile care se plictisesc uşor într-un anumit loc şi ţopăie îmbujorate, alergând cu sacoşele cu bluziţe dintr-un mall în altul, sunt foarte agasate când un bărbat procedează la fel cu o femeie. Mi se va reproşa că paralela nu e valabilă, dar eu cred că este. În toate mall-urile găseşti aceleaşi chestii, diferă doar amenajarea interioară a magazinelor, mărimea şi faţada lor exterioară. Dar aceeaşi cafea o bei la oricare Starbucks şi aceleaşi rochii le găseşti în oricare reprezentanţă Zara. Cu toate astea, când apare alt mall, automat atenţia le e bolnăvicios direcţionată către acesta. Parcă n-au stare până nu văd despre ce e vorba şi îl controbăie de sus până jos. Însă, când un bărbat procedează identic cu o femeie, se simt înşelate, deşi mecanismul psihologic ce prevalează în ambele situaţii e oarecum identic. Şi la o femeie găseşti ceea ce ai putea găsi la oricare altă femeie. Dar, după o perioadă, când apare alta, unii bărbaţi renunţă şi zboară spre noua apariţie.

De ce atâta supărare? 🙂



Citiţi şi

Cum scapi de senzația de picioare grele, umflate, dureroase

Iubirile nesfârşite se aşază doar în vieţi limpezite

Prietenul la nevoie de sex se cunoaște

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,549 views

Your tuppence

  1. diana / 7 February 2015 21:48

    Pt Mihnea: nu toate femeile adora mall-urile,tu te uiti la femei de genul asta.Eu nu prea sunt genul sa-mi iau bluzite si fustite din mall,sunt putin mai conservatoare,am magazinele mele si ma duc destul de rar dupa imbracaminte…In general fac alt gen de cumparaturi 😀 de la magazinul din cartier care are marfa romaneasca si preturi ok…Am o cunostinta care prefera sa moara de foame decat sa nu-si ia ceva de imbracat :))) Asta mi se pare ca da in boala de acum…Cunosc si tipi care se imbraca numai din mall, haine din alta parte nu iau nici morti si apreciaza o persoana dupa ce haine are pe el,neaparat de firma :))) Genul asta de oameni sunt superficiali,asta e clar.Dar asta nu inseamna ca toti suntem asa,sa fim seriosi!

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 0
    Reply
  2. Silvia / 7 February 2015 16:23

    Nu ma supar . Am urat ( la propriu , cu cruzime ) si urasc si acum orice gen de magazin sUper ( a se citi corect ) supermarket, ipermarket, mall sau cum s-or mai numi ele . Ma deranjeaza dimensiunea lor, angajatii lor , lumina , anunturile publicitare audio, benzile rulante, wc-urile ” dezinfectate ” cu ultima tecnologie , aranjarea si rearanjarea premeditatà ,zilnica ( inchipuie-ti ce peirdere de timp …) a produselor ,numai asa sàc …ca atunci cand se intoarce cumparatorul , daca nu mai gaseste faina de mamaliga in raftul in care se gasea ieri , poate- poate , in cautarea lui inconstienta , mai pune vreo ‘nspe mii de produse in cos . Ma deranjeaza parcarile lor alveolare Ma deranjeaza disperarea cu care fiecare plimba cosu’ sau gentuta ultimul racnet , doar -doar se mai intalneste cu careva , mai sta la o barfa , la o cafeluta la barul din colt ( care colt !? ) , mai face un selfie . Imi plac si-acum ( sper sa le mai gasesc inca pentru multi ani de-acum inainte , daca ài mari n-or sa le distruga ) magazinele alea minuscule , de trei pe trei , unde gasesti de la napolitane, eugenii, hartie igienica si un kil de cartofi ; unde schimb doua vorbe cu vanzatoarea , aceeasi ( ce mai are 4 ani pana la pensie ) de 15 ani ,ce ma stie de cand cumparam tigari ” la bucata ” si-mi punea deoparte halvaua cu cacao ( care-mi place de mor ) . Vreau s-o gasesc , de fiecare data cand ma-ntorc , tot pe Cristina , de la magazinul de haine ” pe masurà ” , ce-mi stie si kilogramele in plus -in minus , de-a lungul anilor , dar si efortul cu care ma sacific , facand sport , ca sa pot intra in nr.40 … Nu am avut si nu am fite deci , nu-mi lipsesc ele mie , ca sa ma-mpinga dorinta nestavilita , sa merg in cautarea lor, la mall . Am fost, sunt si raman , ca un magazin minuscul si de neobservat pe dinafara , surprinzator , necesar, suficient , dar facut ” pe masurà ” pe dinauntru . Usile mele sunt deschise . Numai clientilor fideli si alesi pe spranceana . Mihnea , scuza-mi , logoreea . Vina ta cà m-ai “provocat “

    Thumb up 6 Thumb down 0
    Reply
  3. x / 7 February 2015 14:53

    cred ca ai vrut sa zici 99 nu 90 la deschiderea mall vitan……

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  4. lotusull / 7 February 2015 10:43

    Aham 🙂
    Plecăm de la ipoteza că eu sunt “zburătoarea” – cea care plec să cotrobăi prin mall-ul nou deschis sau prin alt duomn – posibil lăsându-l pe cel lângă care am stat un timp, cu buzele umflate (sau fericit nevoie mare c-a scăpat de-o pacoste, dar asta e altă discuție). Urmând firul Ariadnei, rezultă că pe divanul lui Freud n-are ce căuta nici celălalt, nici fostul, ci, ghici cine? Dacă vidul interior îmi aparține, iar eu caut în alții ceea ce ar trebui să caut în mine, înseamnă că, fiecare zbor mă va îndepărta și nu apropia de motivul adevărat.
    Acum să sucim puțin globul de cristal:) Poate fi acest vid interior explicația tuturor despărțirilor? N-aș zice. Putem vorbi de un număr de despărțiri rezonabil, dincolo de care situația devine susceptibilă de a fi pusă sub semnu vidului? Iar n-aș zice că da.
    Și întrebarea întrebăcioasă e: vid, vid, dar care e motivul pentru care el există? Ne naștem gata vidați, precum pungile alea, sau o anumită structură/ anume experiențe de viață, etc converg spre formarea vidului?
    Cam multe întrebări pentru o dimineață de sâmbătă:) Unde mai pui că și-n orașul meu se va deschide în curând un nou mall. Să merg să cotrobăi pe acolo, să nu merg… 🙂

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 9 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro