Cu un buchet de trandafiri, timid şi neîndemânatic, m-a luat de mână şi m-a purtat printr-o frumoasă poveste de iubire. Cu parfumul altei femei, aroganţă şi nepăsare, m-a lăsat în lume, singură şi speriată. A făcut cu mine ce face iarna cu pământul. Mi-a îngheţat încrederea şi mi-a omorât orizontul.
Nu ştiu ce a fost mai greu şi dureros: ştiind de existenţa ei în viaţa lui, negarea ce venea din partea lui de fiecare dată când intuiţia mea feminină striga neputincioasă, faptul că vorbele mele au fost inutile comparativ cu ale ei, îndepărtarea lui de noi, jobul pe care l-am riscat sau, pur şi simplu, ideea de a da piept cu lumea, fără el alături?!
Suntem femei, iubim ce este al nostru, poate că ajungem şi să exagerăm în comportament, dar când vine vorba de bărbaţii din viaţa noastră, competiţia cu o altă femeie e mult mai importantă decât toată relaţia noastră cu respectivul. Durează luni de zile, sau ani, să realizăm că e inutil să învinuieşti o altă femeie pentru că iubitul/soţul tău a plecat cu ea. Vina nu fost a mea, dar de ce ar fi a ei?! Vina, de fapt, nu a avut-o nimeni, nici măcar el. Despărţirea noastră a fost o reflexie a tot ceea ce am trăit în relaţia respectivă. Cealaltă femeie a fost doar o tablă de şah, eu am fost un pion şi el a fost nebunul.
Azi, îi mulţumesc lui pentru că m-a învăţat să-mi depăşesc condiţia, ajutându-mă să mă adaptez ideii de a pleca din provincie, îmbrăţişând oraşul. Îi mulţumesc pentru toate lucrurile materiale, cadouri, excursii, flori şi surprize. Credeam că nu le merit şi că exagerează, dar acum înţeleg că o femeie e făcută să primească toate aceste lucruri. Îi mulţumesc pentru că m-a încurajat să fac din gastronomie o adevărată artă culinară şi că a văzut în mine un viitor masterchef. Îi mulţumesc pentru al nostru buldog francez, nici nu ştie ce bucurie mi-a oferit. Îi sunt recunoscătoare pentru serile în care am simţit că mă iubeşte şi pentru dimineţile cu părul ciufulit şi îmbrăţisări calde.
Îmi pare rău pentru că m-a făcut să plâng şi pentru că m-a făcut să-mi văd viitorul alături de el. Îmi pare rău pentru că s-a transformat într-un bărbat arogant, plin de impresii şi concepţii greşite. Îmi pare rău pentru că îşi caută jumătatea în cluburi şi pentru că adoarme la ora 5 dimineața, plin de prejudecăţi, de regrete şi singur.
Şi, bineînţeles, îmi pare rău că ne-am pierdut timpul amândoi.
Aş vrea ca ea să-l ajute să se maturizeze şi să aibă răbdarea pe care eu nu am avut-o. Îi mulţumesc ei pentru clipele frumoase ce i le-a oferit şi pentru că l-a mângâiat şi iubit când eu nu am fost acolo. Îi mulţumesc pentru discreţie şi pentru că m-a făcut să înţeleg că nu a fost vina mea pentru schimbarea lui.
Acum e timpul pentru un rosé.
O cititoare
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Să nu tragi de o femeie, să nu-i cerșești iubirea, să nu-i cazi la picioare…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
