Chanel – exerciţiu de inspiraţie

Ana Maria Lebădă

6 September 2010

În timpul unei ieșiri la cafea, săptămâna trecută, discutam cu o prietenă despre filmul Coco avant Chanel, moment în care prietena mea pune un genial punct pe „i”:

– Ceea ce m-a nemulțumit pe mine în primul rând la filmul ăsta (și cred că și pe mulți alții), este faptul că, deși vrea s-o portretizeze pe Coco „avant” Chanel, nu arată esențialul: Care au fost adevăratele sale începuturi? Cum a învățat Gabrielle Chanel să coasă și căror momente din viața ei le datorează inspirația revoluționară ce-a propulsat-o?

Și așa mi-a venit ideea articolului de față. Nu mi-am propus să epuizez misterul surselor de inspirație din care a izvorât esența imperiului Chanel. Am pornit căutarea doar cu gândul de a face o selecţie a informaţiilor şi de a le povesti fără să plictisesc. 🙂

Adevăratele începuturi Chanel

Gabrielle Chanel a învățat să coasă la mănăstire. De fapt, în mănăstirea orfelinat, Obazine, în care a părăsit-o, la 12 ani, tatăl ei. Dincolo de lecțiile de cusut, baza viitoarei sale cariere, contrastul puternic dintre albul pereților mănăstirii și ușile masive de lemn, lăcuite în negru intens, a marcat paleta cromatică pe care avea s-o exploreze cel mai mult în calitate de creatoare de modă. Gulerele scrobite ale măicuțelor, austeritatea monahală și sobrietatea veșmintelor bisericești i-au imprimat simțul eleganței avându-și esența în cea mai profundă simplitate, ce avea să devină peste ani semnătura casei „Chanel”. Așa s-au născut credința ei în virtutea umbrei care pune în valoare esențialul, negrul ca însăși culoarea operei sale, o simplitate a tonului și-o despuiere chirurgicală care au provocat scandal mult timp.

La mănăstire, însă, munca se reducea la a confecționa ceva curat și solid, fantezia și ingeniozitatea nefăcând parte din programul orfanelor. Gabrielle avea să le găsească abia la 18 ani, în timpul verilor petrecute în casa de la Varennes a mătușii sale Julia, care știa să împodobească un corsaj cu o batistă abil șifonată și zdrențuită în chip de garoafă, de exemplu. Pasionată de pălării, le chema pe Adrienne și Gabrielle și, înarmată cu foarfeci, trecea la refacerea formei cumpărate spre a-i da înfrumusețările născocite de ea. Bride, margini ondulate, împodobite cu șnur, răsfrânte. O inspira moștenirea inconștientă venită de la toate acele femei pentru care boneta, miracol fragil, fusese o emblemă a feminității, și mai mult încă, reticențele acelora pe care recenta cucerire a pălăriei nu izbutise să le satisfacă. Aici, în bucătăria mătușii Julia, printre fiare de călcat încinse și fețe albe de masă, și-a descoperit Gabrielle pasiunea pentru pălării, căreia îi va datora, câțiva ani mai târziu, debutul carierei sale.

În următorii doi ani, petrecuți în internatul Notre-Damme din Moulins (între 18 și 20 de ani), Gabrielle a fost profund impresionată de ținuta colegienilor. Trei detalii, care păreau la prima vedere nesemnificative, aveau să-i rămână  întipărite în minte: gulerul colegienilor de pe Strada Liceului, cravata lor, înnodată ca o rozetă, și negrul bluzei. Şi, ani mai târziu, ca tânără croitoreasă, avea să adopte pentru ea însăși gulerul și cravata panglică din crêpe de Chine.pe care tineretul școlilor și-o strângea sub bărbie. Ce credeţi că a urmat? A fost pe loc imitată. Şi-a îmbrăcat clientele în taioare cum nu se mai văzuseră până atunci. Tinereţea lor uimea, dar şi intriga, stârnind până şi acuza de insolenţă, poate chiar de sfidare.

Vreme de jumătate de veac, un anumit taior dezghețat, dar negru, negru ca bluza din lustrin a școlarilor din Moulins, împodobit cu același guler și cu aceeași cravată, a fost văzut pe străzile Europei și ale celor două Americi. Devenise un bestseller mondial și, mai mult decât atât, mai mult decât un cuvânt de ordine, mai mult decât o modă: era un stil: stilul Chanel.

 

Chanel și(-n) dulapul amanților

Dincolo de primele surse de inspirație ce-i marcaseră copilăria și adolescența, a mai existat un element-cheie, pilon de rezistență în căutarea inspirației pe tot parcursul carierei sale: dulapul amanților ei, în care scotocea mereu în căutare de noi idei.

Datorită lui Etienne Balsan și-a descoperit iubirea pentru cai și pasiunea pentru călărie, iar costumul lui de călărie, la care s-a adăugat propria necesitate de a încăleca într-un mod practic și confortabil, a adus cu sine ideea pantalonilor în garderoba feminină.

Blazerele pe care le purtase odinioară Arthur „Boy” Capel, interpretate în stil propriu și prezentate în vitrina de la Deauville, din strada Gontaut-Biron, i-au catalizat primele succese. Tot de la el a preluat materialul tricotat al puloverelor și țesătura flanelată a blazerelor, două materiale caracteristice vestiarului britanic, o inovație absolută pentru moda feminină franceză, apoi jerseul, despre care inventatorul ei credea că răspunde dorinței sportivilor și care fusese folosit până atunci mai ales pentru fabricarea indispensabililor, maiourilor și cămășilor de noapte. Până când a descoperit-o și utilizat-o Gabrielle Chanel, țesătura fusese considerată prea aspră de către unii, prea țeapănă de către alții, deloc „amuzantă” și, pe deasupra, o „împletitură mecanică” deloc compatibilă cu gustul și exigențele elitei. Dar Gabrielle a fost entuziasmată.

În timpul relației cu Marele Duce Dimitri Pavlovich (nepotul țarului Alexandru al II-lea al Rusiei), Gabrielle a decis să-și îmbogățească colecția cu câteva veșminte brodate, asemenea celor populare la curtea apusă a țarilor. Era doar așa, o idee… și o dorință de a reinterpreta rubașca, bluza strânsă în talie a mujicilor, dorința sa de a o traduce într-o rubașcă strânsă pe corp, executată din țesătură fină de lână. Apoi, tot în timpul relației cu ducele Dimitri, a lansat revoluționarul parfum Chanel nr.5, în jurul căruia avea să-și construiască imperiul. Exista oare altă curte în Europa decât cea a Rusiei, la  care parfumul să se fi bucurat de o mai mare trecere? Iar asta de mai multe veacuri?

Până în 1920, nu li se propusese femeilor decât să-și însușească mireasma unei flori sau a câtorva flori amestecate, ușor de recunoscut. Luxul consta în a răspândi un parfum greu de heliotrop, gardenie, iasomnie și trandafir, căci, deși puternic, amestecul se altera rapid, de unde și necesitatea de a fi prea parfumată la început de seară dacă doreai să mai rămână ceva și câteva ceasuri mai târziu. Toate acestea, Gabrielle avea să le modifice în chip magistral, creând un parfum stabil, ce permitea dozarea întrebuințării lui. În plus, ea a substituit folosirii unor parfumuri cu arome ușor de recunoscut, folosirea unui parfum cu aromă indefinibilă: intră cam optzeci de ingrediente în compoziția Chanel nr.5 și, pentru prima oară în crearea unui parfum, au fost folosite esențe sintetice, pe lângă cele naturale. De-a lungul timpului, Marilyn Monroe, Catherine Deneuve, Nicole Kidman și Audrey Tatou au fost imaginile legendarului parfum.

Relația cu Ducele de Westminster, cel mai bogat om din Marea Britanie în acea perioadă, în timpul căreia a călătorit și locuit mult în Scoția și Marea Britanie, i-a furnizat suficiente surse de inspirație, care au dat naștere jachetei-cardigan și clasicei „little black dress”, devenite amprente inconfundabile ale Casei Chanel, la care mai apoi s-a adăugat tweedul. Iar în timpul relației cu Paul Irbarnegaray, cunoscut ilustrator și designer de interior, fascinat de opulență mai mult decât de lux, Gabrielle a acceptat propunerea Ligii Internaționale a Diamantarilor de a realiza o expoziție, în 1932, în care să folosească doar diamante albe, ea, cea care afirmase sus și tare că, în afara perlelor, doar bijuteriile colorate meritau a fi purtate. Și-astfel au apărut diamantele în patrimoniul imagistic al Casei Chanel…

Da, destinul acestei femei ce-a pus piatra de temelie a unui stil și al unui imperiu într-o lume (nu doar a modei) dominată până atunci doar de bărbați, a fost marcat de polii opuși ai aceluiași barometru: viața amoroasă și mănăstirea. Acestea au fost izvoarele inspirației. Cred că am pus punctul pe „i”. 🙂 Pe „i”-ul de la I love Chanel. Pentru integrarea sacrului în profan și a masculinului în feminin, pentru viziune şi artă.



Citiţi şi

Şi ce dacă nu-i bun pentru tine, tu tot proastă eşti

Vedere din Polonia

SUBLIMAGE Voyage by CHANEL

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
6,089 views

Your tuppence

  1. 24 de ore din viaţa lui Karl Lagerfeld | Catchy / 21 March 2012 12:56

    […] lumii. Designer-ul Karl Lagerfeld a povestit pentru Harper’s Bazaar cum se împarte între Chanel și Choupette și cum decurge o zi din viata lui, la cei 73… sau 78? de ani ai […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Excentricele fetişcane din anii ’20 | Catchy / 9 January 2012 19:07

    […] intrigau prin tunsoarea lor, îmbrăcămintea lor (în mare parte copii ale modelelor create de Coco Chanel) şi mai ales prin comportamentul lor, multe dintre ele, actriţe în filme mute. Erau (sau voiau […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Noël cu Chanel | Catchy / 27 October 2011 8:34

    […] de creație, a folosit culorile emblemă ale casei Chanel: ivoire, negru şi bej auriu. Coco Chanel, inspiratoarea acestei colecții, ar fi fost mândră că, de exemplu, că pudra iluminantă, […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  4. Ana Maria Lebădă
    Ana- Maria Lebădă / 17 September 2010 10:08

    Multumesc frumos, Kathy! Am scris un articol despre cele doua filme care aduc in lumina reflectoarelor viata lui Coco Chanel inainte de a deveni celebra (mai exista unul, in afara de Coco avant Chanel, foarte diferit de acesta, facut doar cu un an inaintea sa), care va aparea aici. Intr-adevar, dupa carte, filmele sunt dezamagitoare.
    Insa si cartea constituie, in opinia mea, doar un punct de vedere subiectiv asupra vietii acestei femei fascinante. Fara indoiala, e foarte bine documentata, insa mi se pare ca exista acolo si un grad inalt de speculatie referitoare la resorturile interioare ale Gabriellei Chanel: o infatiseaza ca alergand in permanenta dupa casatorie si esuand in incercarea sa de fiecare data, aceasta amaraciune devenind o frustrare. Cred ca e greu de spus daca ea a vrut sau nu sa se casatoreasca sau daca a ales celibatul din ratiuni pe care societatea acelor vremuri nu le-a putut intelege… Cert e ca mie mi-a deschis apetitul pentru lectura si altor biografii de-ale sale ::)

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  5. Kathy / 9 September 2010 15:50

    Imi place articolul, chiar ai pus punctul pe “i”. Felicitari!
    Tocmai ieri am terminat de citit cartea “Coco Chanel” de Edmonde Charles-Roux. Filmul nu cred ca mai are sens sa il vizionez, nu as vrea sa fiu dezamagita …

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  6. Didi / 6 September 2010 22:02

    Da, asa este. Si probabil tot barbatii i-au pus in minte ce si cum sa foloseasca din garderoba lor si tot ei i-au dat talentul in croitorie.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  7. Vornicu / 6 September 2010 13:33

    Si uite cum tot barbatii stau la baza succesului unei femei…:-)

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro