Cina cea de ţâfnă

Lucian Popescu

4 March 2014

Nu știu cum se face dar de câte ori se adună mai mulți români în jurul unei mese, mai ales din cei care nu se văd foarte des deși se cunosc de mult timp, mai mereu apar manisfestări ciudate ale unei stări specifice românului mioritic. Starea de țîfnă. Cam așa…

”Dragă, ce bine arăți, parcă nu te-ai schimbat deloc, oare cîți ani au trecut fără să dai nici măcar un semn de viată, vreo trei ani, poate, nu-i așa?”

”Iubi, cine sunt oamenii aștia, că nu mi i-ai introdus (sic!) până acum. Par tare drăguți. Nu știam că stau în Pantelimon la bloc, la etajul opt, confort trei… ce nașpa o duc unii!”

masă festivă

”Cred că îți merge bine acum, văd că, în sfârșit, ai primit și tu de la bărbatu-tău un iPhone… deși putea să-ți ia și el un model mai nou, că doar are salariu bun… tot acolo lucrează, nu? Bugetarii ăștia o duc bine… nu ca noi, buticarii, de trebuie să muncim fiecare leuț…”

”Foarte bună masa, mulțumesc… dar voi mereu aveți gazele așa mici? Că era cam rece friptura… altfel, gustoasă, ce sa spun… niște enibahar, puțin ghimbir și niște rozmarin ar fi făcut minuni, zic…”

”Vinul mi-a plăcut mult. Avea o culoare frumoasă. Să fii atent, că vinul este cel mai contrafăcut produs de pe piața… l-ai luat din piața, nu-i așa? Păi da, că se simte, așa, un pic un miros de pastile…”

”Ce mari sunt acum copiii tăi… cred că e greu să le găsești un loc de muncă în zilele noastre. Că dacă nu ai un salariu fix, nici rate nu poți să faci la bancă… mai ales că voi nu vă permiteți să le faceți case. Mai bine așa, că e balamuc mare la casa pe pământ…”

”Puiule, stai tu lângă mine măcar când ieșim și noi împreună în lume, că lângă mă-ta ai tot stat până la aproape patruzeci de ani… mare noroc ai avut cu mine…”

”Ce mai știi, bă, despre Florică? Am auzit că și-a luat un nou doctorat… tot pe bani și ăsta, mă? Tot de la privați? Credeam că a aflat până acum că nu faci nimic cu diplomele dacă nu ai nas de bizniz, adică spirit de întreprinzător cu burtica aferentă, hă, hă….”

”Nae, scoate mă și tu nasul din farfurie, ce stai ca popândăul? Bagă-te și tu în vorbă, că uite a lu’ Tanța ce-i merge clanța… numai tîmpenii zice dar uită-te ce cască gura lumea la el, parcă e Becali cu Băse la Golden Șpriț!”

”Să închidă cineva geamul ală că mă trage la lumbago… mereu vă zic că mă invitați doar ca să mă îmbolnăviți…”

”Ce, bă, nu mai știi de glumă? Ce dacă am zis că Udrea e nurlie, dar zurlie? Că doar nu am zis de nevastă-ta… că aia numai nurlie nu e!”

”Spaghetele astea sunt de Băneasa? Cre-că, uite, le-ați fiert de le-a luat dracu’, s-au făcut muci… Noi folosim numai d-ălea de Barilla, nr 3, și numai al dente la opt minute cottura, dacă ai habar ce zic eu acilea… Băăă, nimic nu știți…”

”Anul ăsta am fost de Revelion la schi, în Austria, în Tirol. A fost ceva de vis. Voi ați stat acasă sau ați fost iar la soacră-ta, ca de obicei?”

”Dă-mi și mie sarea, te rog… voi nu aveți sare de mare, iodată? Pe ce lume trăiți, vreți să rămâneți gușați?… bine că nu ați pus la masă sare grunjoasă, d-aia de salină…”

”Sarmalele arată bine, sunt gustoase, dar nu te gîndești și tu, măi, că suntem sătui de mâncare de neo-neanderthalieni?… niște creveți cu chili, rondele de calamar și niște caracatiță pe grill cu salată cu gorgonzola te sărăceau, ai? Fii, bă, și tu domn, scoate ariciul din buzunar, dacă tot ne scoți din casă și ne inviți la masă!”

”Ce față de masă simpatică! Puteam să jur că e din dantelă olandeză… ai naibii chinezoii ăștia cum prelucrează plasticul… e de la Dragonul Roșu, nu-i așa? Eu nu am fost niciodată pe-acolo, că mi-aduce bărbatu-meu de la Amsterdam. Că mereu se duce acolo și mă umple de cadouri. Dar eu cred că se duce la curve și are conștiința apasată…”

Am putea scrie un roman despre țîfna noastră cea de toate zilele. Și silele. Îmburicați și îmbuibați, uităm, uneori supărați, alteori amuzați, că lumea poate fi chiar frumoasă dacă știm să apreciem efortul altora de a ne face o bucurie.



Citiţi şi

Pe toate cinci le-a înşelat cu mine

Unii se laudă ca au prea mulți, alții se plâng că au prea puțini!

Mămicile care nu ratează nicio ocazie de a pupa în c*r învățătoarele

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
841 views

Your tuppence

  1. Andi V. / 5 March 2014 13:21

    Nostim. Sau poate ca trist. Am fost mereu acuzat ca vad subtext in frazele normale. Asta pentru ca, in cultura noastra, exista mereu subtext (intepaturi, jigniri, insinuari etc.). Poate ca asta se datoreaza pentru ca mamele noastre, spre deosebire de cele anglo-saxone, nu ne piseaza la cap cu “Daca n-ai nimic bun de spus, nu spune nimic”.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. millo / 4 March 2014 22:20

    acum de curiozitate: chiar sunt persoane reale, astia pe care ii citezi?? sau sunt doar personaje de ale tale?

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro