Copilăria și tinerețea mea au avut ca fundal muntele, spațiul în care se întâlneau natura, cunoașterea și aventura, parametrii care mi-au direcționat ulterior viața. Mi-am ales o cariera care a însemnat cunoașterea și descoperirea naturii, și am ales ca fundal zona montană. Și a fost cea mai frumoasă parte a vieții mele profesionale, deși se desfășura în perioada greutaților anilor ’70 și ’80. O viață grea uneori, dar atât de frumoasă! Și bineînțeles că muntele, pădurea și hălăduirea prin munți au fost întotdeauna undeva aproape de mine și un mod predilect de recreere sau de refugiu spiritual.
De obicei evitam zonele pe care le știam aglomerate. Bucegii i-am facut când aveam 15-16 ani și de atunci i-am vizitat doar sporadic. Potecile erau atunci la fel de aglomerate ca o alee printr-un parc (scuzati licența, nu era CHIAR așa de rău). Eram de găsit prin Ciucaș în week-end sau prin Piatra Craiului, Făgăraș, Parâng, Apuseni. Și acolo era uneori aglomerat și aveam “strategii” cum să ajungem să găsim locuri la prici în cabană. Mai târziu, am bătut locuri chiar mai izolate: Căpățâna, Retezat, Vâlcan etc. Ca geolog prospector și cercetător rareori aveam luxul unei poteci sau al unui drum și mai des vedeam animalele pădurii sau ciobani decât turiști.
În ultimii ani nu am mai bătut munții decât rareori și atunci tot în zone mai izolate. Am plecat din țară cu lucrul și o serie de circumstanțe m-au ținut departe de poteca de munte… Iar kilogramele au început să se adune.
Au trecut anii și iată-mă în postura de tătic care trebuie să-și introducă fetița în tainele și frumusețile naturii. Mi-am împrospătat hainele de mers pe munte, mi le-am aranjat în noul rucsac under armour, mi-am pus sapca under armour barbati și iată-mă gata de drum. Simt atâta bucurie să-i arăt fetiței mele de șapte ani cum arată bradul și mesteacănul, urzica și menta, cum să culeagă zmeură, o urmă de vulpe și râmătura mistrețului… Potecile din jurul Predealului par ideale pentru primele lecții introductive și pentru un concediu la răcoare, departe de canicula bucureșteană.
A fost cea mai bună decizie de multă vreme. Duceți-vă copiii în drumeții. E o distracție care de multe ori devine o pasiune și dă naștere la vocații. Copiii care bat muntele nu ajung vreodată supraponderali.
Citiţi şi
Cum alegem corect îmbrăcămintea și încălțămintea pentru sezonul rece
Începe școala. Ce începe de fapt?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
