Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Copilul din căcat

19 April 2019

Mai știți gaura din steagul de la 1989? În sfârșit ea poate fi umplută cu ceva. Avem concluzia traseului nostru în tranziție. Puneți pe steag un copil care moare îngropat în căcat.

Aici suntem și aici vom fi și în următorul mileniu, cu mii de copii care riscă să moară zilnic în căcat. Ați văzut un singur om dintre cei care au condus România în ultimii treizeci de ani care să spună că îi pare rău cu adevărat că a lăsat țara asta în epoca de piatră (evul mediu a fost luminat)? N-ați văzut și nici nu o să vedeți.

Am avut copii mâncați de vii de câini, am avut oameni arși de vii din cauza singurei noastre politici: merge și așa.

Am avut copii morți de foame și am avut bătrâni morți de frig în case. Am avut zece ani în care în spitalele din toată țara s-a dat cu apă chioară și Doamne-ajută, iar îngerii în halate albe au tăcut șobolănește.

Am avut timp de zeci de ani imbecili plantați în funcții de directori, de inspectori, de miniștri, învățământul românesc e un program național de păzire (vorba vine) a copiilor cât sunt părinții la serviciu și dresarea lor pentru o viață din secolele trecute. Ei, și ce? Au condus România profesorii și toți s-au dovedit repetenți.

Rețineți imaginea asta: un copil care moare în căcat, la modul propriu. Rețineți imaginea asta pentru că e exact sfârșitul drumului nostru. Aici suntem – în subsolul piramidei trebuințelor, nevoindu-ne pe câmpuri, sperând la un Dumnezeu bișnițărit de impostori în sutană, disperați că nu putem să ne ridicăm din glodul nostru etern.

Citiţi şi Ce mai contează? Industria clipei domină lumea

Și pentru ce? Cum pentru ce? Pentru poșetuțele și săndăluțele atâtor și atâtor generații de curve, pentru viluțele cu turnulețe ale atâtor dregători care, și când merg pe stradă, merg în formație, corespunzător gradului din casta privilegiaților.

Societatea românească este monstruoasă și monstrul acesta are un chip clar: copilul din căcat.

Nu, nu întoarceți privirea. Asta e oglinda noastră cea mai fidelă.

Noi toți am ucis acel copil, cu lașitatea noastră istorică, și pe mâinile noastre criminale se îngemănează sângele și căcatul.

Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Despre îngeri

Pacienta tăcută

De fiecare dată când ne mințim, de la noi furăm timp

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Sârmă - Catchy / 11 May 2019 6:32

    […] Citiţi şi Copilul din căcat […]

    0
    0
    Reply
  2. Căpușa - Catchy / 22 April 2019 12:11

    […] Citiţi şi Copilul din căcat […]

    0
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro