Cred că sunt pregatită să ies din anonimat și să îmi trec numele la sfârșitul poveștii

3 July 2024

Ea e Iulia Darle. Care pe 17 februarie 2024 ne-a mai trimis un text, doar că de data asta completa: cred că sunt pregătită să ies din anonimat și să îmi trec numele la sfârșitul articolului

Am așteptat. Putea să fie un impuls de moment pe care să-l regrete. Experiența noastră ne-a arătat că unele femei sunt curajoase, publică de la început cu numele lor real și apoi, când întâlnesc un alt bărbat, iar acesta are o problemă cu trecutul ei (în sensul că, ce să vezi, nu era el primul, nici al doilea măcar), vor să șteargă trecutul. Primul semn de slăbiciune, de supunere fără sens, începutul unei relații de dominare și manipulare și nicidecum al uneia sănătoase.

Și am urmărit-o. A ieșit public foarte frumos pe 16 iunie cu scopul declarat de a ajuta alte femei să se elibereze și să-și recapete încrederea în ele. Poate știa, poate nu, ce a spus Madeleine Albright: “Exista un loc special in Iad pentru femeile care nu ajuta alte femei”.

Bine ai venit, Iulia Darle! 

Iată ce scria în acea zi pe contul ei de Meta, unde a adunat deja 5,5k fani:

Bun venit pe profilul meu! Lasă-mă să mă prezint și să îți explic de ce ar trebui să mă urmărești și să rămâi pe aproape. Mă numesc Iulia, am două fete de aproape 7 și 12 ani, sunt divorțată de trei ani și sunt sofer de autobuz de cinci ani. La 20 de ani „am fugit în lume” la iubirea vieții mele, am fost căsătoriți 10 ani, am iubit, dar am și suferit, am fost în Rai, dar am fost și în Iad, iar la un moment dat, când m-am trezit într-o peșteră întunecată, am spus GATA, vreau o altfel de viață! Atunci când pierzi tot, când te simți la pământ, când ai impresia că ești cel mai nefericit om de pe lume, trebuie să găsești puterea să te ridici și să lupți pentru FERICIREA ta.

Și, mai jos, textul trimis de Iulia în februarie. Pe care îl semnează cu numele ei. 🙂

Aveți curajul să vă doriți din nou toată fericirea din lumea asta, aveți curajul să trăiți fiecare clipă fericită din viața voastră fără să vă fie teamă că totul se va sfârși, fără să plănuiți cum să faceți ca să prelungiți starea asta ce o simțiți acum.
Știu, e foarte greu, la început nici eu nu înțelegeam când o persoană dragă mie îmi spunea să trăiesc fiecare clipă și să nu îmi fac griji pentru ceea ce o să fie în viitor. În mintea mea era întotdeauna “cum adică să mă bucur de prezent? Eu vreau ca acest prezent să dureze pentru totdeauna, trebuie să îmi fac un plan, o strategie, să am grijă ce spun, ce fac, ca să nu se dărâme totul ca și cum ar fi un castel de nisip.
Dar ghiciți ce? Cu cât vă străduiți mai mult, cu atât mai repede se va sfârși totul și în loc să rămâneți cu amintiri minunate, o să aveți doar frustrarea că puteați face mai mult.

Eu, una, mi-am învățat lecția, am lăsat să treacă un an în care am încercat să mă iert, să mă vindec, să învăț cum ar trebui să mă bucur de fericire și la începutul acestui an mi-am propus doar un singur lucru: să las în urmă trecutul și să mă bucur de fiecare clipă, să memorez fiecare secundă de fericire și să am grijă să păstrez aceste amintiri pentru zilele negre care inevitabil vor veni.

Și, uite așa, au trecut aproape două luni și eu am deja mai multe amintiri frumoase decât în oricare alt an, m-am simțit prințesă, m-am simțit apreciată, m-am simțit cu adevărat puternică, am simțit, la propriu, cum uneori viața chiar bate filmul și cu toate astea nu am vrut nicio secundă să prelungesc mai mult decât a fost firesc aceste sentimente, nu mi-a mai fost frică de momentul în care Raiul s-a transformat într-o altă zi normală, cu griji, cu stres, cu rutină! Știți de ce? Pentru că în sfârșit am acceptat cum funcționează viața, avem urcușuri și coborâșuri, cheia este să apreciem totul și să ne bucurăm de fiecare reușită a noastră! Dacă reușim să facem asta, cu siguranță, mai devreme sau mai târziu, o să ne simțim din nou „On the top of the World”, este doar o chestiune de timp și până atunci avem sertarele noastre de amintiri minunate care o să ne aducă zâmbetul pe buze măcar o dată pe zi!”

Guest post by Iulia Darle 🙂

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Jurnal de front

De ce ești singură, Iulia?

Prințesa sturionilor

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro