Cum o poate păți o femeie “superioară”

22 March 2018

Când trece, țăcănitul ritmic al tocurilor atrage atenția tuturor, inclusiv a femeilor. O privesc cu coada ochiului, roase de o invidie ascunsă. Nicio femeie n-o agreează. Nu doar pentru că este subțire și elegantă – căci numai ea știe cum să poarte astfel de camasi de dama -, dar este și cam lipsită de scrupule. Nu are prietenii la serviciu. Nu printre subalterne, căci altfel zâmbește dulce și prelung tuturor șefilor. Genul de femeie pe care o admiri și urăști în același timp și nu te decizi dacă ceea ce îți place la ea e mai puternic decât ceea ce detești. Și, până să te hotărăști tu, ea trece maiestuos și indiferent pe lângă tine.

Conduce departamentul de marketing într-o corporație de succes. Femeile se întreabă, vorba vine, cum de a ajuns într-o astfel de funcție. Bărbații își dau discret coate și… nimic mai mult. Stau la distanță, o simt inaccesibilă. Și de n-ar fi așa de rece, nezâmbitoare și trufașă, și tot n-ar îndrăzni măcar o aluzie. Că nu mai știi de ce poți fi acuzat…

Ea e șefa mea.

cuplu barbat femeie

Când ne-a venit noul coleg, biroul s-a înviorat. Frumosul argentinian avea un adorabil accent în limba română – pe care o stăpânea perfect -, ochi de culoarea alunei și mușchi subțiri, elastici, vizibili prin pânza fină a cămășilor și niște cravate pentru bărbați de nu știai la ce să te uiți mai întâi. Toate pusesem ochii pe el, dar ce să vezi, dintr-odată, șefa începuse să zâmbească foarte des în prezența lui, pe care o cam căuta…

Pe când eu îmi dădeam demisia, tatonările între ei erau destul de departe de a se materializa în vreun fel. Cred că acest spectacol era singurul lucru pe care îl regretam plecând din companie, căci altfel, felul ei autoritar de a se purta devenise de nesuportat.

Între timp, profesional mi-a mers bine. Sunt șefă la rândul meu. Dar nu ca femeia aia care părea că așa s-a născut. Și aflu deunăzi de o poziție echivalentă și ceva mai bine plătită chiar în compania din care am plecat acum trei ani. Mai aflu și de alte câteva detalii interesante. Până la urmă, s-au cuplat, el a căpătat un statut mai mult decât privilegiat în departament și, țineți-vă bine, i-a făcut și un copil. Numai că, acum țineți-vă și mai bine, relația a durat până când el a fost propus să… îi ia locul! Mi-o și imaginez: siderată și distrusă! pe asta sigur n-o văzuse venind, de-acolo, din turnul ei de control. Am mai aflat că frumosului cu ochi de alună coaptă puțin i-a păsat de reacția ei. Nu numai că a acceptat încântat, dar s-a și despărțit de ea (mvai, ce urât! sunt rea, știu, dar m-a privit cam de sus tot timpul) înainte ca ei să i se impună un transfer deloc măgulitor. Era clar că nu-i mai trebuia, își atinsese scopul. În plus, acum își permitea să plătească pensia alimentară…

Mă întreb dacă m-ar deranja acest amănunt. Nu. Teoretic, aș avea toate șansele din lume să ocup acea poziție. Oare să aplic sau, practic, e o idee cam proastă?



Citiţi şi

Secretara, partenera și amanta mea!

Ziua liberă cu șeful

Poveste despre adevăr

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
8,927 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro