Iubirea nu e un schimb reciproc avantajos. N-a fost și nu va fi niciodată. Nu primești cât dai și nicidecum nu dai cât primești. Cu iubirea nu se face comerț. Nu e expusă la tarabe într-un talcioc oarecare, în care se negociază până la ultima centimă și în care cel mai abil are cel mai mult de câștigat. Nu e pe bani. Nu e cu opulență. Nu are statut social. Nu e pe cauțiune. Nici nu are termen de valabilitate.
Am alergat o viață după iubire. Nu după dragoste, ci după iubire. După aceea a oamenilor pe care i-am iubit. Am alergat după certitudinea de a mă fi iubit și ei, la rândul lor. Dar ce să vezi? Iubirea este fără certitudini. Fără garanții. Fără constrângeri. Fără acte notariale care să-i ateste existența.
Am crescut. Și am continuat să alerg. Tot fără siguranța reciprocității.
Și totuși… de ce mereu fără, și nu întotdeauna cu?
E drept, e fără garanții, dar e cu convingere. E cu tine, cel care oferi. E cu credința unui sentiment care ne face să viețuim în fiece zi. E cu bucuria de a-i fi celuilalt. Cu speranță. Cu sete. Cu libertatea de a simți.
Cu sufletul, în definitiv.
Pe Oana o găsiți și aici.
Citiţi şi
Povestea noastră: curaj sau suferință
Aveți cinci minute să vorbim despre banii Bisericii?
Parfumurile arăbești nu sunt pentru oricine și tocmai asta le face irezistibile
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
