Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

De ce ajung să mă urăsc pe mine pentru că te iubesc pe tine?

9 May 2019

De ce iubim? De ce, Doamne, noi, femeile, suntem atât de naive și iubim din tot sufletul? Ne dăruim sufletul și ne încredințăm toate trăirile, dorințele și visele acelora care, dacă nu la primul, atunci la al doilea, ne calcă cu totul în picioare. De ce credem că iubirea ne poate schimba și chiar există bărbați care iubesc din tot sufletul și cu toată ființa lor. Sunt loiali și fideli și cred în iubire forever and ever.

De ce naiba credem și sperăm că acela căruia îi încredințăm totul nu ne va sfâșia și ne va rupe sufletul în bucăți, în mii de bucăți imposibil de pus la loc. De ce credem că el e acela ce ne poate fi și prieten, și iubit, și amant, și confident? Și ajungem doar să ne sfâșiem pielea, să rupem din noi, să ne dorim doar să se sfârșească durerea…

De ce mă urăsc pe mine că cedez și cred din nou în tine după fiecare secundă când îți aud vocea și tremur și vibrez la orice e legat de tine?

De ce iubim atât de mult? De ce visăm și credem în el? Și ajungi să înțelegi că fraiere ca tine are peste tot unde ajunge cu jobul.

De ce iubim atât de mult? De ce, Doamne, cred fiecare cuvânt dulce pe care îl trimite? La naiba, exact când eşti la pământ și te trage cu atâta putere înapoi, deși tu ești ruptă în bucăți și nici măcar nu vede că, de fiecare dată când ești acolo, puțin câte puțin din tine dispare, pentru că e prea rănit sau distrus și nu mai poate fi reparat?

Citiţi şi Voi chiar aţi înnebunit cu totul?

De ce încă cred în tine? De ce mă distrug și încă cred că poți fi uman? Și ce dacă astăzi e o zi importantă pentru tine și încă mai cred că pot să iubesc alături de tine, când tot ce ajung să fac este să mușc din mine? De ce încă mai cred că ești important? De ce fericirea ta e atât de importantă pentru mine și mai cred că undeva acolo există iubire pentru mine? Și ajung doar să implor durerea sa dispară și o zi să mă lase să trăiesc și sper, încă sper într-o afurisită de viaţă fericită?

De ce ajung să mă urăsc pe mine pentru că te iubesc pe tine?

Semnat: doar eu, un suflet rupt în mii de bucăți.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Zodia sisifului

Pentru el doream să fiu mai slabă, mai frumoasă, mai altfel

La noi, totul pare a fi împotriva unei relații…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
977 views

Your tuppence

  1. Ioana / 29 May 2019 21:05

    Draga mea Valentina nu sunt Dani si nu stiu cine sunteti. Eu sunt “Ioana”. Sufăr pentru ca vin din spate, de demult cu răni deschise si nevindecate. Vin dintr-o copilărie cu traume emotionale. Vin din relatii si o căsnicie cu oameni indisponibili emotional pentru mine, caractere diferite , creșteri diferite, medii diferite. Am crezut ca imi pot controla sentimentele si viata dar nu e asa . Am intalnit pe cineva si am tendința de al testa mereu si mereu doar, doar imi dovedesc ca nu merit iubire si il oblig sa plece. Si sufar si ma consum si daca vad un fir de păr alb. Dar am noroc si totusi el e inca aici si ma susține si ma “suporta” 🙂. Iti doresc numai bine

    0
    0
    Reply
  2. Ioana / 27 May 2019 23:07

    Si cand l-am cunoscut m-am întrebat de ce nu sta in permanenta cu mine? De ce nu se muta cu mine? Si cred ca cineva acolo sus ma iubeste pentru ca cineva non stop in viata mea acum? Hmm nu as face fata la o relație “normala” . Atat presez si stresez doar, doar imi dovedesc ca nu sunt ok, ca nu merit fericire si iubire. Si totusi el e inca aici si ma susține si stie ca fac terapie . Si inca nu pot sa ma opresc sa nu il testez cu fel si fel de chestii, doar , doar o ia la fugă și iar imi dovedesc ca nu merit… Si el e inca aici 🙈

    0
    0
    Reply
  3. Ioana / 27 May 2019 22:47

    Buna. Da stiu ca gresesc si alerg spre lucruri imposibile uneori . Sunt vulcanică , impulsiva si explodez … Si mai stiu ca sunt exact acolo ” femei care iubesc prea mult” robin norwood si sunt si in terapie dar încă reacționez necontrolat la unele chestii si nu astept explicațiile. 🙈🙈 Era totul în fața mea dar nu am vazut. A fost suficient un like pe facebook si am explodat si nu am asteptat explicatii. Si pe deasupra este exact acel tip de bărbat “plictisitor” si mult prea ” pamantean” si “uman” care exista. Si cand ceva complicat nu exista … am inca nevoie sa fie complicat

    0
    0
    Reply
  4. Belle dImagination / 9 May 2019 13:20

    Cât despre ”de ce”-urile astea:
    – lista e lungă şi e plină de acuzaţii şi auto acuzaţii. Cum ar fi să cauţi motivele şi pe urmă soluţii?
    – ce te face să confunzi iubirea cu un etern sacrificiu de sine?
    – dacă nu umbli goală pe străzi, ce te face să-ţi prezinţi sufletul gol unor oameni pe care nu-ţi aloci timp să îi cunoşti?
    – l-ai întrebat pe nefericitul despre care vorbeşti dacă vrea să-ţi păstreze sufletul?
    – chiar crezi că tot ce face e ca să-ţi provoace ţie durere? (În cazul ăsta, ce te face să nu-i citezi clasicul, chiar dacă modificat ”rămâi sănătos coane, îmi iau pălăria şi plec”?)
    – ultima oară când am băgat mâna în trandafiri aiurea am constatat că doare. Ce te face să crezi că dacă rupi din tine o să faci să înceteze durerea?
    – ai auzit cumva de relaţii toxice şi de (co-)dependenţă? Că ce descrii e fix o astfel de relaţie.
    – întrebi ”de ce mai crezi în el”. Părerea mea e că o faci fiindcă fie nu vrei să vezi adevărul, fie fiindcă-ţi place să suferi.

    Te descrii într-o poziţie perfectă de victimă: eşti cea care dă permanent, care se rupe pe sine (la cererea cui însă?), care sacrifică şi tot sacrifică, iar când s-a gătat turma, mai taie o bucată din sine.
    Cât eşti de dependentă de atenţia pe care o colectezi fiindcă te comporţi aşa?
    Admiraţia cui vrei să o câştigi?
    Unde ai învăţat acest comportament ca fiind unul sănătos?

    Îl descrii pe el ca fiind agresorul perfect. Doar cere şi încă mai cere ceva în plus.
    Unde dracu scrie că dacă un om cere ceva trebuie să i se dea fix ce cere şi în cantitatea pe care o cere FĂRĂ niciun fel de strings attached?

    I-ai comunicat cu subiect, predicat, multe atribute şi complemente ceea ce simţi? Ce comportamente ale lui te rănesc?

    Mi-am permis să consider această scrisoare ca fiind un strigăt de ajutor şi nu unul de exhibiţionism pur. În cazul în care nu eşti conştientă, strigi după un salvator.
    Ce se va întâmpla în cazul în care vine un salvator?
    Cum o să decurgă viaţa ta după ce ăla se duce pe la căşile lui?
    Ajunge o intervenţie sau e necesar un luuuuuuuuuung şir de intervenţii?
    Ce l-ar determina pe ”ăla” să intervină de fiecare dată? (App, eşti conştientă că schimbi doar o dependenţă cu alta?)

    Ce eşti dispusă să faci ca să se schimbe situaţia în care eşti?
    Eşti dispusă să faci ceva ca să îţi exerciţi voinţa şi liberul arbitru în viaţa ta?

    Cu speranţa că te-am putut ajuta, mă poţi găsi uşor.

    0
    0
    Reply
  5. Belle dImagination / 9 May 2019 13:05

    Putem schimba ca grup modul de comportament de grup. Cu cât se schimbă mai repede stereotipurile, cu atât mai rapid apare şi vindecarea individuală.

    Însă vindecarea reală e vindecarea individuală.
    Care e cauza comportamentului?
    Ce crezi că îţi aduce acest comportament?
    Ce vrei să obţii din acest comportament?
    Dacă e o diferenţă între aşteptare şi rezultat, unde e problema? În comportament sau în aşteptare?
    Ce faci ca să schimbi comportamentul?
    Cum poţi măsura evoluţia?
    Aşteptarea e sustenabilă şi ecologică?

    0
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro