Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

De ce am rămas singură

9 September 2019

Am trecut demult de prima tinerețe. Revoluția m-a găsit la catedră, predam economie într-un liceu de profil, îmbrăcată în fuste conice strâmte și jachete tip Chanel pe care le comandam la o croitorie de pe Lipscani. Eram un profesor rece, dar corect, nu glumeam doar ca să mai treacă timpul și nu lăsam să se termine anul până nu mă asiguram că toți elevii au înțeles ce le-am predat. Mulți dintre ei au ajuns departe. Am avut mereu un anume fel de a privi lucrurile, pragmatic, matematic, logic.

La Revoluție nu eram măritată, dar aveam o relație cu un coleg, profesor de latină. În sinea mea îl consideram inferior, cum să predai o limbă moartă? Pentru ce? Cui îi trebuie? Diferențele dintre noi s-au văzut și mai abitir în anii de liberatate absolută care au urmat. Oamenii nu mai aveau repere, totul în jur se modifica, dar eu, cu tenacitate și profund orientată spre carieră, am ajuns să predau într-o universitate privată.

©Maria Karalyos

Am moștenit apartamentul bunicilor, apoi al părinților și m-am mutat într-o casă dintr-un vechi cartier bucureșean, Cotroceni. Totul cât mai practic, în linii simple, fără complicații gen grădină, flori de udat, câine de îngrijit, pisică de mângâiat. Viața se irosește cu amănunte de genul acesta…

Periodic aveam studenți la meditații, deci banii nu mai erau demult o problemă. Ce mă deranja era partenerul de viață, pe atunci tatăl divorțat al unui fost elev, căruia nu-i înțelegeam și nu-i împărtășeam pasiunea pentru călătorii. Noi, oamenii, suntem diferiți, din fericire. Aceste diferențe ne atrag, chipurile. Eu am căutat mereu un om asemenea mie. Fără să creez o telenovelă dintr-o poveste de iubire, fără drame, lacrimi, rugăminți, declarații siropoase. Așa m-am pomenit dintotdeauna, așa m-am format ca om, mai rezervată.

Anii care au urmat mi-au scos în cale diverși bărbați, dar așa cum se spune din bătrâni, după o vârstă vezi mai degrabă defectele decât calitățile și le multiplici la nesfârșit. Are chelie, are dinții neîngrijiți, are copii deci plătește pensie alimentară, e mai scund, nu are job stabil, ascultă muzică imposibilă, se uită la Antena 1, soarbe cafeaua, fumează. Și tot așa…

Continuarea, aici



Citiţi şi

Despre neiubire, validare și alte tulburări, pe Facebook

Generația dezamăgită – L’Heure de la sortie

Nu mai am răbdare să am răbdare

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Voicu / 9 September 2019 18:32

    Ce postare penibila si ma gandesc cat de plictisitoare esti tu, ca profesoara de economie. Nu degeaba esti singura…viata asta si-asa nu prea colorata, pare un cascat continuu alaturi de tine.

    0
    0
    Reply
  2. Valentina / 9 September 2019 17:24

    Bunicii din partea mamei i-a murit sotul cand avea 42 de ani si acum 2 ani si-a ingropat si copilul favorit, pe unchiul meu.Nu a m-ai avut nici o relatie de la decesul sotului, iti dai seama, avea alte preocupari si traieste, are 85 de ani.Am vazut-o revoltata impotriva divinitatii dupa ultima experienta traita.
    Sotul Marinei Procopie a ramas singur, a decedat sotia anul trecut in urma cancerului galopant, in 6 luni a facut-o praf.Fiica lui traieste in Canada, i-a cumparat tata casa, a facut studiile la Londra, a nascut anul trecut si are sanse ridicate sa mosteneste cancerul de la mama ei, mi-a zis tatal ei ca a facut teste genetice.Asta este cea mai mare frica a lui: cancerul copilului si sa nu trezeasca ca ii moare fata si sa creasca el nepotul.

    1
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro