Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

De ce nu zâmbește Angelina pe coperta revistei ELLE

17 February 2018

Angelia Jolie nu are acum în derulare vreun proiect nou, umanitar sau cinematografic, pe care să-l promoveze. Nici nu este subiectul vreunei idile proaspete. Adică, n-ar avea de ce să fie, după toate standardele, pe coperta revistei ELLE a lunii martie. Și totuși de acolo ne privește, serioasă, semn că altul e motivul pentru care a fost aleasă – Ziua Femeii. Zi fără covor roșu, fără rochii de designer, fără blitz-urile aparatelor de fotografiat. Jolie are alte lucruri de spus lumii despre femei. Iar fiicelor ei, doar atât: o viață în care îi ajuți pe alții merită trăită!

angelina-main

Actrița de 42 de ani și-a dedicat mai mult de un deceniu susținerii la nivel global a cauzei femeilor fără drepturi și fără reprezentare. Ca ambasador și reprezentant special al Înaltului Comisarit pentru Refugiați al Națiunilor Unite, a realizat aproape 60 de misiuni de teren, inclusiv vizite în Liban, Iordania și Iraq. În calitate de cofondator al inițiativei guvernului britanic de prevenire a violenței sexuale, a participat la întâlniri cu victime ale violului din Rwanda și Bosnia și Herțegovina. Tot ea, a semnat împreună cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, “chemarea la arme” împotriva violenței de gen.

Ceea ce urmează este un dialog cu experimentatul politician John Kerry (publicat pe site-ul revistei ELLE) ce a avut loc în decembrie 2017, la hotelul Ritz-Carlton din New York.

angelina01

Jolie l-a cunoscut pe omul de stat în vârstă de 74 de ani  – veteran al războiului din Vietnam, fost candidat la președinție și acum secretar de stat al SUA – în urmă cu 5 ani, la Summit-ul G8 de la Londra. Amândoi așteptau nerăbdători anul 2018, când Angelina le va vorbi studenților de la Institutul Jackson pentru Afaceri Globale, unde fostul secretar de stat supervizează proiectul care îi poartă numele – Inițiativa Kerry. Iar Kerry, pentru a-i întoarce favorul, le va vorbi studenților de la London School of Economics, unde Jolie este invitată ocazional să predea.

Mai jos, dialogul dintre cei doi.

Angelina Jolie: Mulțumesc pentru că ai acceptat să vorbești alături de mine de Ziua Internațională a Femeii.

John Kerry: Este plăcerea mea. Cum îi merge familiei tale?

AJ: Sunt bine. Copiii vor ajunge curând. Tu ai nepoți acum…

JK: Trăiesc cea mai minunată perioadă a vieții mele ca bunic. Te sperie cât sunt de deștepți.

AJ: Într-adevăr, așa sunt, și luciditatea lor…

JK: Tocmai m-am întors de la summit-ul pentru schimbările climatice de la Paris. Știu că este un subiect de care îți pasă foarte mult…

AJ: Este unul dintre lucrurile pe care aș vrea să le discutăm. Există această întrebarea, deși n-ar trebui să existe, dacă poți fi cetățean al planetei și patriot în același timp?

JK: Este o chestiunde despre care trebuie să vorbim mai mult și să o explicăm mai bine: ce înseamnă să fii american și de ce toți americanii ar trebui să se simtă mândri de ceea ce am realizat în atâtea țări în întreaga lume.

AJ: Sunt foarte patrioată, cum știu că ești și tu. Pentru mine asta merge mână în mână cu mândria pentru ceea ce susține America. De exemplu, eu sunt singura din familia mea care e născută în America.

JK: N-am știu asta.

AJ: Am putut avea această familie doar pentru că suntem o țară care are la bază oameni cu trecuturi și credințe diferite care trăiesc împreună. Fiicele mele au libertățile pe care le au pentru că sunt cetățeni americani. Și suntem cu adevărat cei mai buni când luptăm ca și alții să aibă aceleași drepturi. Mai ales celelalte femei.

JK: Provocarea e să descriem cum un conflict în Africa de Nord sau oriunde altundeva are legătură cu noi. Cum influențează migrația, terorismul, economia.

AJ: Din punctul meu de vedere, chiar dacă ești o persoană care nu vrea să aibă de-a face cu problemele internaționale, tot ești afectat. A da înpoi e periculos.

JK: Anul trecut în iunie am avut o discuție la Institutul Jackson din Yale despre schimbările climatice. Atunci când spui Salvează planeta! , celor mai mulți le strălucesc ochii. Dar, din nou, e despre cum ne afectează pe toți – în special locurile de muncă. Cum ar fi, dacă ești fermier, să nu mai poți cultiva în anumite locuri? Ce înseamnă să ai mai des furtuni mai distrugătoare? (Ca secretar de stat al SUA, Kerry a negociat și semnat acordul pentru climat de la Paris în 2016. În iunie 2017, Trump a anunțat intenția de retragere a SUA din acest acord în 2020.)

AJ: Trebuie să fie frustrant să vezi că SUA se va retragere din acest acord.

JK: Adevărul e că mai mult de 90 de orașe, inclusiv New York, Miami și Los Angeles sunt 100% dedicate acordului de la Paris și decise să trăiască conform cu regulile lui. Americanii nu s-au retras. Schimbările climatice afectează problemele la care lucrezi și tu: violența împotriva femeilor, refugiații…

AJ: Deja sunt mai mulți oameni care-și părăsesc țările din cauza schimbărilor climatice decât din cauza războiului. Interesul pentru mediu te-a făcut să intri în politică?

JK: Când m-am întors din Vietnam, nu am protestat imediat împotriva războiului. Încă procesam ceea ce se întâmplase. Dar am participat la prima Zi a Pământului, în 1970. Am reușit să scoatem 20 de milioane de oameni în stradă, iar de aici au rezultat the Clean Air Act, the Federal Water Pollution Control Act, și EPA. Cine a facut EPA legală? Richard Nixon. De ce? Fiindcă veneau alegerile. Apoi, în alegerile din 1974, am luat în vizor 12 mebri ai Congresului, poreclindu-i duzina nelegiuită. Șapte dintre ei și-au pierdut poziția. Toată lumea a fost șocată.

AJ: Când eram tânără, eram chiar anti-politică. Am început să mă implic în probleme referitoare la drepturile omului și să cunosc refugiați în mare parte fiindcă îmi doream să învăț. Aveam și ideea romantică despre mine cum îmi trag cizmele și devin o binefăcătoare a omenirii. Dar la un anumit moment îți dai seama că asta nu e de ajuns. Trebuie să găsești rădăcina răului. Iar asta te aduce adesea înapoi la politică și lege. De exemplu, am tot cunoscut refugiate care au supraviețuit violului sistematic – violul folosit ca armă. Cu toate acestea nu existau practic condamnări. Asta m-a determinat să încep să lucrez cu guvernele și cu cei care făceau legile. Încă tratăm violența împotriva femeii ca fiind un delict mai puțin grav.

JK: E rușinos.

AJ:  Trebuie să identifici ce ar putea schimba asta, să găsești politicienii cu care să poți lucra și care să-și respecte promisiunile.

JK: Despre aste e democrația, despre răspundere. Trebuie să lupți și să insiști. Simți că ai mișcat lucrurile?

AJ: În unele țări, violență sexuală nu mai este chiar un subiect tabu și tot mai mulți oameni așteaptă ca liderii lor să acționeze. Peste 150 de state au semnat angajamentul de a-i condamna pe violatorii din zonele de război. S-au format echipe care adună probe și sprijină urmărirea penală. Eram în Kenya, vara trecută, când trupelor ONU de menținere a păcii li se făcea un nou instructaj, de vreme ce erau parte din problemă. Lucrăm cu NATO pentru a îmbunătăți instruirea, protecția și pentru a recruta mai multe femei în armată. Dar suntem încă atât de departe de a rezolva problema.

JK:  Când eram tânăr procuror, mulți oameni nu credeau că violența asupra femeii este o infracțiune. Am încercat să înlăturăm gândirea asta învechită prin extinderea programelor de consiliere a victimelor violului și prin angajarea și promovarea mai multor femei procuror.

AJ: Exact asta trebuie făcut – schimbarea atât a gândirii, cât și a legislației. Mă gândesc cât de mult s-au luptat femeile să ajungă unde suntem astăzi. Totul contează, de la cum te comporți în viața de zi cu zi și cum te educi în legătură cu drepturile tale, până la solidaritatea față de femeile din lumea întreagă.

JK: Sper ca cititorii să înțeleagă cât de importantă este vocea fiecăruia.

AJ: Și că își vor folosi vocile pentru a se face auziți. Le spun feteleor mele: “ceea ce te face diferită este ceea ce vrei să faci pentru alții. Oricine poate să-și pună o rochie și niște machiaj. Dar mintea este cea care te definește. Află cine ești, ce gândești și ce vrei să susții. Și luptă pentru ca ceilalți să aibă aceleași libertăți. O viață în care îi ajuți pe alții merită trăită.”

Mama Jolie

angelina02

Cu cele două fiice biologice – Shiloh, 11 ani, şi Vivienne, 9 ani.



Citiţi şi

Generaţia 1965-1975. Momentul nostru politic a trecut sau n-a venit? De ce nu a avut România de după 1900 o „generaţie măreaţă”?

Comportă-te ca și când ai fi într-o țară ca afară

Hulă vouă!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,393 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro