Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

“De data asta nu mai fac”, dar cine s-a putut ține de cuvânt…

25 May 2018

Nu știu ce fac alte femei când le sunt soții plecați în delegație – ba știu, dar nu despre asta e vorba acum! – însă eu am o dambla: să-i iau mașina. Pentru că e decent și civilizat (el, nu eu), nu-și ascunde cheile de la mașină, bazându-se mereu pe promisiunea mea: de data asta nu ți-o mai iau ca s-o găsești murdară și cu rezervorul gol fix în dimineața în care te așteaptă șeful la cea mai importantă reuniune a anului, la ora opt dimineața.

femei masina retro

Când a plecat în ultima delegație, desigur că s-a repetat scenariul. Mașina lui e mai mare și așa încăpem toate prietenele. În plus, are și portbagajul mai mare, avantaj esențial când vine vorba de shopping. Însă nu știu cum s-a întâmplat, că… i-am lovit-o. Nu grav, dar suficient cât un bărbat aflat la vârsta unei posibile crize de ce-o fi ea să se isterizeze mai rău decât o femeie cu cardul gol în ziua de reduceri. În fine, farul puțin deranjat (adică spart), radiatorul puțin șifonat (tot spart) și încă niște bagatele, acolo, de aceeași importanță. Pe scurt – mașina a trebuit internată vreo două săptămâni la service și soțul a rămas pe jos. Greșit! Eu am rămas pe jos. A trebuit să-i dau mașina mea, având în vedere că lucrez doar la două străzi distanța de casă, așa că am rămas pieton. Mi-a zis mieros (și cu ochii sclipind a răzbunare) – „Lasă că te descurci tu!”.

Și ce, credeți că nu m-am descurcat? Nu am mai putut merge la shopping, am adus shopping-ul acasă. Tot ce aveam pe listă pentru cele două săptămâni, că eu sunt o ființă foarte organizată,  începând de la creme de față și șampon pentru păr, până la roșii, ciocolată ori… șampanie, am comandat de pe net, din fotoliu. Mi s-a părut chiar palpitant și amuzant, deși îmi cam lipseau fetele. Dar credeți c-a durat noua mea fericire? Neah! Soțul, băiat deștept, a înțeles cât de mult a „greșit” încă din prima săptămână, mi-a înapoiat mașina spășit și a ales „să se descurce” el. Muuuult mai ieftin. 🙂



Citiţi şi

Ce este acela un copil din flori?

Dacă tot o facem, măcar să fie cu plăcere!

Povestea româncei din spatele unei companii americane de 1 miliard de dolari

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,749 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro