În preaminunata zi a nunții, în mod normal, nicio mireasă nu ia în calcul faptul că își va înșela soțul sau că va fi înșelată. Cu siguranță, nici Jacqueline Bouvier Kennedy nu a avut acest gând la începutul căsniciei cu JFK. Și nici să presupună că va ajunge în competiție directă cu sex-simbolul absolut al vremii, Marilyn, iar nu cred că a avut cum. Că bărbații Kennedy au fost cu toții niște fanți, se știe și nici nu se mai deranjează nimeni să conteste. Și totuși… când l-ai luat, parcă ai vrea să fie numai al tău. Și cred că și ea ar fi vrut la fel.
Foto: LIFE MAGAZINE (1953)
Mulți au spus că această femeie nu a fost altceva decât o vânătoare de avere și faimă. Păi, trebuie să fii idiot să nu îți dorești totul de la viață. Desigur, într-o scară de valori care diferă de la om la om. Ideea e că, din tot ce a ieșit la iveală de-a lungul vremii, nu rezultă de nicăieri nici că nu și-a iubit soțul, nici că n-ar fi fost alături de el la nevoie. În plus, dispunea de o serie de calități excepționale, lucru care a făcu-o să devină în timp mult mai admirată, adulată, copiată decât consortul ei.
Că a iubit luxul? Perfect adevărat. Poate că ăsta a fost refugiul ei, pentru că nu a putut beneficia de poziția de the one and only, în ciuda faptului că a primit statutul de Primă Doamnă. Și doamnă, după mine, a fost. În ciuda faptului că, de-a lungul vremii s-a mai consolat în brațele trecătoare ale vreunui amant.
Ce-o fi fost cu femeia asta? Am analizat situația din mai multe perspective. Și mi-am răspuns, pe rând, la întrebări:
1. De ce a rămas în această căsnicie și nu a ales un divorț avantajos material? Cu siguranță s-ar fi putut aranja. Sigur că nu ar fi dat bine pentru un președinte să divorțeze. Nu vorbesc de azi, când despre un eveniment de felul ăsta scriu ziarele o săptămână, apoi nu mai interesează pe nimeni și fiecare își vede mai departe de viața lui. Vorbesc de anii ’60. Să zicem că un comportament mai liber, chiar și pentru oamenii căsătoriți, n-ar fi fost un capăt de țară când America se afla în plină revoluție sexuală și Woodstock-ul punea primele cărămizi la legenda care urma să devină. Se pare că totuși, pentru persoanele publice de mare anvergură, care sunt cu sau fără voie modele pentru mulți alții, e ceva mai complicat. Chiar și astăzi. Să zicem, deci, că Jackie a acceptat aventurile soțului ca pe un compromis pentru protejarea imaginii perfecte a cuplului prezidențial american. Că la imagine a ținut, în mod evident. Și se mai spune și că socrul ei „răscumpăra” aventurile fiului cu sume importante, care să le facă mai suportabile. Alte femei spun că o fac de dragul copiilor.
2. Totuși, de ce nu a arătat relația lor ca un compromis? Un zâmbet poate fi contrafăcut. Ar fi fost și suficient, în condițiile date. Dar ea a făcut mai mult. Și-a sprijinit și sfătuit soțul în chestiuni de politică și imagine, i-a îmbunătățit discursurile, a participat activ, la brațul lui, la întâlniri și discuții cu alți șefi de stat, a organizat dineuri fabuloase, l-a îngrijit când era șubred cu sănătatea. În plus, i-a mai făcut și copii. Dintre care unul s-a născut mort și altul a murit la două zile de la naștere. A supraviețuit și după asta. Și a rămas tot acolo, iubind și ocupându-se de ceilalți doi copii pe care i-au avut.
3. O îndepărtare în cuplu presupune de cele mai multe ori ostilitate între cei doi. De ce nu s-a manifestat? Nu am regăsit nicăieri în comportamentul ei acestă ostilitate. Și nici de partea cealaltă. JFK se raporta la ea ca la o persoană pe care o respectă, ba chiar admiră, vezi afirmația făcută atunci când s-au întâlnit oficial cu De Gaulle: „Sunt bărbatul care o însoțește pe Jacqueline Kennedy la Paris”. Nu cunosc mulți bărbați care să poată face asemenea gesturi. Dar Jacqueline a fost totuși prima soție de președinte care s-a afirmat ca femeie, și nu ca bibelou. Ca persoană cu opinii, cu stil, cu forță interioară.
4. Ce a făcut-o să accepte, totuși, infidelitățile? Jacqueline era o femeie frumoasă, elegantă, cultă, inteligentă. Nu o pot suspecta de o gandire sinonimă cu a pirandelor care le tăvălesc doar pe amantele soților pe motiv ca „El n-are nici o vină, sărăcuțul, e bărbat!”. Sigur că istoria consemnează și o serie de pay-back-uri, în sensul în care, de la un moment dat încolo, nici ea nu s-a dat în lături de la a avea aventuri. Totuși, dacă a făcut-o, a făcut-o cu discreție, fără să pună în joc imaginea cuplului sau a părților componente. Să fi fost, poate, vorba despre o diferență de libidou? Să fi acceptat că fizic nu poate oferi cantitatea de sex după care pare să fi fost avid JFK? Sau să nu fi dorit să îndeplinească un anumit tip de fantezii pe care și mulți contemporani le pun în practică exclusiv în afara căsătoriei? Asta mi s-ar părea mai degrabă posibil. Să fi avut loc o convenție între ei să își completeze din alte surse ceea ce nu-și puteau oferi reciproc. Ceea ce mi se pare un gest cinstit, egoist și altruist totodată.
Amante celebre și reunite ale soților lui Jackie
Sau poate ăsta a fost destinul ei, să nu fie „the only one”. Pentru că și în cea de-a doua căsătorie, cu mai bătrânul, mai puțin arătosul, dar putred de bogatul Aristotel Onassis, lucrurile au stat cam la fel. Grecul i-a oferit exclusivitate pentru foarte puțin timp, după care a continuat să iși vadă de viață ca și când ar fi fost tot burlac, trăindu-și în paralel mai vechea poveste de amor cu Maria Callas, eterna amantă. Relația lor s-a răcit treptat, ceea ce nu s-a întâmplat cu prima.
Nu știu, după toate astea, cine a câștigat și cine a pierdut. Soția? Amantele? Ce știu e că, deșteaptă, bogată, admirată, copiată, judecată, Jackie s-a comportat întotdeauna ca o doamnă, cel puțin în viața publică. Și asta este imaginea de fond pe care a lăsat-o în urma ei.
Lucruri mai puțin știute:
– JFK a părăsit-o pentru ea pe Audrey Hepburn, relația legându-se în urma unui interviu pe care Jackie i l-a luat lui Kennedy în 1953. La vremea aceea, era jurnalistă la New York Times.
– Presupuși amanți: Robert Kennedy (fratele soțului), Marlon Brando, Peter Lawford (cumnatul ei, însurat cu o soră de-a lui John), Roswell Gilpatric, Warren Beatty.
– Paparazzii au fotografiat-o goală pe insula Skorpios, iar fotografiile au fost publicate în 1975.
– Își rodea unghiile și fuma trei pachete de țigări pe zi.
– Singura dată când s-a consemnat o cădere emoțională a lui Jackie a fost dezvăluită de către medicul personal, după ce JFK i-a murit în brațe: „Viața mea s-a sfârșit!”
Mult iubitoarei de lux și averi i s-au propus multe milioane de dolari pentru a-și scrie memoriile. A refuzat, din respect pentru memoria primului soț. A cărui umbră a însoțit-o în amintire până la sfârșitul vieții. Poate că, totuși, el a fost marea ei dragoste. Și poate că ăsta este răspunsul la toate „de ce”-urile.
Jackie a murit, bolnavă de cancer digestiv, după o viață plină, bogată și crudă, fără să fi fost îngenuncheată. Și ca ea au fost puține.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Latura întunecată a bărbaților „de treabă”
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
Despre respect, responsabilitate și sprijin reciproc dincolo de tastatură și celebritate
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
