La sfârșitul slujbei se apropie de mine o bătrânică îmbrăcată în negru, cu broboadă neagră, groasă, cu haine cernite, cu pași mici și hotărâți. E micuță și are chip blând și curat ca al Sfintei Vineri din basme. Scoate o hârtie în care își ține înveliți cu grijă niște bani, alege o bancnotă de 1 leu și mi-o întinde: ” Ia, mamă, să-ți iei un covrig… Să mănânce și copiii mei“. O privesc mută, întind mână, iau mecanic banii și nu-mi vine să cred… Mai zice o dată, încet, că pentru ea: ” să mănânce și copiii mei...” și se îndepărtează încet în timp ce eu mă uit nedumerită la bănuțul văduvei scos cu grijă din hârtia de pensie, care probabil nu depășea câteva milioane, și bâigui un “Bogdaproste” copleșită de gestul asta atât de neașteptat și atât de frumos. ” Să mănânce și copiii mei…”
Bine, mă duc să îmi cumpăr covrigul. Îngerul îmi șoptește să îi iau și eu atunci bunicii mele ceva.
– Fructe?
– Fructe.
– Ce i-ar plăcea oare? Banane sau mandarine?
– Banane
– Câte? Două-trei? Mai multe?
– Trei!
Le cumpăr și pe drumul înapoi spre biserică mi se face brusc o poftă nebună de banană. O să iau eu una, sigur nu se supără mamaie dacă îi dau numai două. O mănânc când ies.
Întru, întind cele două banane băbuței care stă așezată cuminte pe scaun și se luminează că un copil când îi întind fructele. Zice cu bucurie: “Maica Domnului să primească” dar își îndreaptă privirea spre ușa bisericii, la o altă băbuță care tocmai intrase, închinându-se cuminte. ” Ia, da-i și ei una…” îmi șoptește blândă Sfântă Vineri și îmi întinde una dintre cele două banane ale ei. Zâmbesc și scot din plasă banană mea pusă copilărește, pofticioasă cum sunt, deoparte, pentru mine.
Mamaie vroia trei banane! Nici mai mult nici mai puțin! Cine știe pe cine avea de omenit…
Ies, mănânc cu poftă covrigul și îmi pare cel mai bun covrig din lume. Poate pentru că nu îl mănânc singură… Ce neam frumos, acesta în care trăiesc simultan toți cei ce au fost. Toți cei ce sunt. Toți cei ce vor fi… Și mult mai mult decât ei… Acest neam frumos în care atunci când primești, nu primești doar tu. Când dăruiești nu îi dăruiești numai celui din față ta și, implicit, ție… Mai dăruiești întotdeauna și altcuiva…
“Maica Domnului să primească!” răsună încă în inimă glasul Sfintei Vineri. Și ziua mea începe cu soare…
Doamne, ajută!
Citiţi şi
Cum ieși dintr-o relație în care te simți anulată
Cum am ajuns să înghițim cele mai scandaloase minciuni, cele mai tâmpite intrigi și conspirații
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
