Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Dezamăgite? Cum supraviețuim

24 March 2019

Sună ușor cam dramatic dar, e al naibii de adevărat. Știu unde vă duceți cu gândul atunci când auziți vorbindu-se despre DEZAMĂGIRE. Vă îndreptați într-o direcție greșită, total greșită. Nu vorbesc despre dezamăgirea în dragoste, e un subiect deja mult prea discutat și întors pe toate fețele. Vorbesc despre momentul acela în care, cea pe care o considerai prietena ta îți arată ”mersul din spate”.

Ce pot să spun, lipsa compatibilității… Problema e că, până nu demult, era un love story autentic, aproape de invidiat. Ce s-a întâmplat. Pot doar să presupun că una dintre protagonistele poveștii a descoperit pe parcurs că cealaltă nu se mai ridică la nivelul pretențiilor sale. Despre cel de-al doilea personaj, mărturisesc ușor amuzată că a rămas ”cu buza umflată”. Sună cunoscut? Să nu îmi spuneți că nu ați pățit-o niciodată, că nu vă cred.

Ipotetic vorbind… sau nu, aveți în față una bucată persoană dezamăgită, mâhnită, contrariată și aș putea continua. Ok, cu ce am greșit? Unde s-a rupt ”lanțul de iubire”? Ce ar trebui să fac? Cum ar trebui să reacționez?

Întrebările astea m-au bântuit o vreme însă, așa cum se spune, timpul chiar le vindecă pe toate. Ba chiar mai mult, timpul îți dăruiește înțelepciunea și ca bonus, echilibrul de care ai nevoie să revii cu picioarele pe pământ și să vezi situația altfel. Deci, lucrurile s-au așezat și sentimentul acela de îndoială sau mai bine zis de neliniște, s-a risipit. De ce? Pentru că m-am trezit eu din visare și am realizat faptul că am fost o fraieră. Punct! Am spus!

Citiți și Dacă orietenia expiră, e marfă contrafăcută

În momentul ăsta îmi vin în minte cuvintele mamei. Draga mea, nu-ți deschide sufletul oricui. Arată-ți frumusețea sufletească și căldura casei doar celui sau celei care merită. Cum cine merită? Vei simți tu. Mama, cu uriașa ei experiență de viață, experiență pe care probabil nu o voi putea egala niciodată, avea dreptate. Însă ce nu știe ea este faptul că această lecție mai puțin plăcută a fost pentru mine mai mult decât benefică. Știți voi, orice șut în fund e un pas înainte. Doamne, cât adevăr!

Cu ce m-am ales? Cu interesanta capacitate de ”a citi” oamenii. Suntem atât de complicați dar, în același timp atât de previzibili. Am învățat apoi că nu toate zâmbetele sunt sincere, că nu toate brațele deschise se pregătesc pentru îmbrățișare și, cel mai important, că nu toți cei din preajma mea sunt acolo pentru că mă iubesc. De ce sunt? Dacă eram întrebată în urmă cu un an probabil încercam să găsesc un răspuns, acum chiar nu mă mai interesează. Problema lor!

Suferi când ești dezamăgit? Normal! E greu să accepți faptul că binele pe care l-au rupt din sufletul tău este răsplătit cu indiferență, iar căldura cu care ai încercat să menții o prietenie este tratată cu o răceală efectiv dubioasă. Ca să nu mai vorbim despre încredere. S-a ales cu o ”durere în cot”.

Ok, poate am dramatizat puțin. Nu mult, doar puțintel. De ce? Pentru că, dragile mele, vreau să înțelegeți un lucru. Dezamăgirea într-o prietenie poate fi dureroasă și de neînțeles, dar trebuie luată ca pe o lecție. Eu, recunosc, am suferit o vreme încercând să înțeleg cu ce am greșit apoi, am descoperit motivul, am fost prea corectă și prea sinceră. Din păcate nu toată lume suportă adevărul și nu toți cei care îți cer un sfat sau un ajutor, chiar și-l doresc. O fac din complezență. Tu, de bună credință și implicată sufletește în viața celor apropiați ție, sari repede în ajutor. O mișcare cât se poate de greșită! E drept faptul că nu e valabil în toate cazurile, dar în mare parte bine ar fi să îți vezi de treabă. Eu  nu mi-am văzut… Rezultatul? Deschidera unei Cutii a Pandorei în care frustrarea era cocoțată chiar lângă încuietoare. Abia a așteptat momentu să iasă.

Cum sunt? Sunt foarte bine! Sunt așa pentru că, în ciuda lecției primite, eu chiar am încredere în oameni, chiar iubesc momentele acelea în care ne adunăm noi, gașca de prieteni, și ne simțim bine, și… cea mai bună prietenă a mea mă iubește așa cum sunt. Cum sunt? Cam zurlie, puțin copilăroasă, slobodă la gură și… iubibilă.

Morala: Și dezamăgirile au un scop, acela de a te maturiza din punct de vedere emoțional.

M-am maturizat? Aș spune că da și aș mai spune că sunt mai fericită decât eram cu ceva ani în urmă. De ce? Pentru că am niște prietene minunate. Vă iubesc! Știți, nu?

Guest post by Sabina Dulgheriu. Pe autoare o găsiți aici și aici

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Ce are a face încrederea în sine cu părul de pe picioare

Știi, iubito…

Cum naiba a reuşit Danielle Steel să scrie 179 de cărţi

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
901 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro