Din buza ei pică pasiunea…

Filimon AlexandruE laxă, cum se spune. Se întinde peste tot. Ocupă spaţiul cu o foame de nestăvilit. Aprope toţi suntem pe tava ei. O creatură longilină cu parfum de magnolii şi vise de violet. Viaţa ei se aseamănă cu visul. Fiecare sentiment este retrăit sub altă formă până se transformă într-un cântec de radio. Respiră un alt aer şi trăieşte în mai multe universuri, nu chiar paralele toate între ele.

Nu este făptura arhicunoscută ce te paralizează sau îți fură respiraţia, însă proximitatea ei impune o stare de voie bună, reverie sau extaz prelungit. La prima atingere, buzele ei îţi ademenesc carnea. Mâinile ei nu-ţi mai părăsesc chipul. Ochii ei rostesc multe, cuvinte îmbrăcate sau verzi-uscate. Cu timpul, te vor face să te cunoşti mai bine. Nu e o joacă de cuvinte, e o joacă de înşelăciune şi înţelesuri pe care tu le refuzi.

E normal! Buză-n buză viaţa-i o muză! Vei ajunge să le dezlegi, singur, într-o dramă comună, dacă nu te trezeşti la timp. Tentaţia este prea mare. Unde mai încape nevoia ta de a-i simţi gustul! Un gust pe care ai să-l uiţi şi după ai să-l râvneşti din nou. Saliva ei are un reflex al uitării.

femei singură

Norii se mişcă într-un tablou infinit

Ea, inconştient, te ajută să vizualizezi. Eşti în perspectivă. O cafea cu ea te poartă peste un cer colorat unde aripile tale încă nu s-au scăldat. Aici ea se simte cel mai bine. Tu eşti nou printre norii ei. Peste timp, norii se vor transforma în fumuri. Aici poate să-şi imagineze că tot ceea ce ştie şi tot ceea se spune dispare în neant, ca prin minune. Totul devine evanescent. Eşti într-un tablou!

Eşti invitatul ei într-o lume fără nume ce se doreşte anonimă. Nu e un refugiu, e doar un cerc unde ea dansează printre forme, jubilează printre creaturi. Tu eşti doar un trapez circumscris. Dacă ai noroc, bineînţeles. Nu e o glumă, e doar o realitate cu pretenţii de vis. Şi tot cu timpul, idealul o face să fie de neatins.

E doar o poveste. Ea se simte relaxată! Pe fereastră priveşte cum norii se mişcă pe cer. În mână are tabloul cu tine. Ştie că ai devenit o amintire demnă de o cafea cu lapte. Eşit nemuritor în amintirea ei. Atât de veşnic, încât numele tău devine brusc o enigmă.

Din tablou îţi simte respiraţia. Ştie că vei fi mereu acolo chiar dacă ai plecat demult! Tabloul nu are o dată. Din pat îţi zâmbeşti. Norii se mişcă!

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Goi și gol într-o mansardă

Săpunul, moartea pasiunii

Să mă ierți…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
5,357 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro