Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Discuțiile aberante despre alăptarea în public

17 August 2020

Văd că iarăși continuă discuțiile aberante despre alăptarea în public. Mereu se găsesc Duamne oripilate și Duomni ofensați. Prin urmare, repostez ceea ce am scris fix acum trei ani:

Dacă interesează pe cineva, eu cam asta cred despre alăptarea în public.

– Cred că niciunul nu avem o problemă să mâncăm, atunci când ne e foame, sau doar din plăcerea companiei, în afara spațiului privat. Ba dimpotrivă, facem uneori din asta un act estetic, ludic, îl expunem pe rețele online.
– Cred că bebelușilor le este foame, la fel ca și nouă, indiferent unde se află.
– Cred că mamele care alăptează nu sunt și nu trebuie condamnate la arest la domiciliu.
– Cred că există, în mintea celor care sar în sus oripilați, o asociere a sânului cu sexualitatea, nu cu hrana. Treaba lor, cu obsesiile lor cu tot. Poate că mai bine s-ar controla nițel.
– Ascunderea alăptării în spațiul privat a venit odată cu femeile casnice, în perioada industrializării, fiindcă ele acolo își duceau și viața și munca.
– România nu a apucat să aibă vreodată, în istoria ei, mai mult de 4% femei casnice (mă rog, acum mai crește nițel). Țărăncile își luau pruncii la holdă și îi alăptau acolo, în comunitatea de secerători.
– În comunismul trăit de una ca mine, concediul de maternitate dura 3 luni și jumătate. Cam atâta dura și alăptatul (chiar mai puțin, că era și concediul prenatal). Comunismul natalist românesc a stârpit/redus alăptarea la un timp foarte scurt, timp în care femeile erau acasă.
– Acum alăptarea s-a prelungit incomparabil mai mult. Și a apărut arestul la domiciliu, ca să nu se oripileze diverși cetățeni că organul hrănirii este expus public, nu de alta, dar nu asta văd ei în filmele erotice sau/și porno. Departe de ei (și ele) să își vadă cu ochii minții, propriile mame, alăptându-i cândva.
– Păcatul este în ochii privitorilor, la fel ca și virtutea.

În concluzie, dacă avem o minimă bunăvoință să acceptăm că bebelușilor le e foame oriunde, că mamele sunt, totuși, femei libere, că sânii sunt primordial sursă de hrană, nu jucării sexuale, cred că putem ajunge la ceva mai mult firesc și naturalețe. (postare preluată de pe pagina de facebook, pe care vă invit cu căldură s-o urmăriți)

Citiți și Oameni buni, nu e pornografie, e mâncare!

Pe doamna profesor Mihaela Miroiu o găsiți aici



Citiţi şi

Gândurile, ce pierdere de vreme!

Cum gândește Herta Müller: ʺNimeni nu te poate sili s-ajungi ori să rămâi așa cum ai fost crescutʺ

Femeia frumoasă e treabă de bărbat!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro