Himerele au picioare frumoase și lungi, iar noi alergăm după ele ca după vânat. Uneori sunt prea lungi sau sunt peste nasul nostru, adică nu sunt de nasul nostru, dar noi tot la ele visăm. Și alergăm în timp ce visăm la ea, la himera sau la femeia din ea. Sunt două inimi într-una care se ascultă una pe cealaltă și ticăie fix atunci când le dorești cel mai mult, pentru că vor să-ți facă în ciudă. Nu-i de glumit cu himerele. O dată, de două ori și te trezești că iese femeia afară din himeră cum ies domnișoarele „cadou” din tortul burlacilor. Și gata, vânatul! Și totuși, nu putem iubi femeile fără o minimă, consistentă, proiecție, prin urmare, căutăm himere care de care mai colorate, exotice, puternice, frumoase, blânde etc. Oare ele, femeile, știu ce știm și noi despre himere?
Enumerația este infinită. Din păcate, nu și imaginația bărbatului, de cele mai multe ori. Mai sunt cei drept, câțiva, printre noi, care salvează generațiile de la extincție de himere. În special acei bărbați care nu sunt efeminați până la măduvă și care nu resimt în mod acut nevoia să fie muieri. Îmi cer scuze dacă sunt prea frust, însă pe acest subiect mi-am epuizat toate himerele. Și da, insist, după cum vedeți, să spun că bărbatul modern a devenit o himeră. Acum sunt mai mult băieței decât bărbați. Și doar bărbații își permit să aibă himere.
Mai bine vinzi himere decât să aduni firimituri
Doar ei își asumă responsabilitatea eșecului, în timp ce aspiranții la statutul de bărbat se mulțumesc doar să adune firimiturile de la masa cu himere. Și doar de asta au parte în viață… de firimituri. Restul aspiră la icoane. Și asta ne rămâne tuturor, în final, să alegem între icoane și firimituri.
Dacă am putea vorbi cu himerele, n-am mai suferi atât de mult. S-ar scurta timpul, s-ar micșora durata supliciului și fiecare ar ști pe ce drum să o ia sau pe ce drum să se îndrepte. Din păcate, himerele merg cu noi, fie că vrem fie că nu. Le purtăm ori cu fală, cu vanitate și narcisism ori le purtăm ca niște bolovani. Nimeni nu ne spune când trebuie să visăm mai puțin și nimeni nu ne spune când ele încep să înlocuiască femeia. Între ce avem și ce ne dorim este o mare prăpastie. Cei norocoși sunt cei care găsesc acele lentile care micșorează prăpastia.
Ne e poftă de-o himeră, când viața devine ușor insuportabilă
În absența vizibilă a unei realități dorite, ne rămân himerele, acel amestec de frică și dorință. Le ținem în brațe până în punctul în care dispar și apoi ne mirăm de evanescența lor. Gustul este unul dulce amărui să zicem, în timp ce frica și dorința se amplifică. Orice himeră își cere dreptul de proiecție, idealizare și, în final, fericire. Himerele au viața lor, mai ales când sunt legate de o femeie.
Aceste entități mentale denumite popular himere se lipesc de noi ca o coajă care protejează miezul, esența, dar și sufocă atunci când bulbul refuză cu încrâncenare să crească. Himerele au picioare lungi și fug repede. Dacă nu ținem pasul cu ele, măcar ritmul să-l ascultăm.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
“Sexul de împăcare e mai bun.” Cât e de adevărat?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
