Doar fericirea e mereu la fel – Scenes from a Marriage

Postmodernitatea e marcată în mod vizibil de reinterpretări și remake-uri mai mult sau mai puțin atrăgătoare. Așa se explică și reactualizarea unui ‘superbrand’ durabil al secolului XX: Ingmar Bergman. Căsătorii dizolvate și discuții interminabile despre durabilitatea unui sentimet au tot existat (vezi doar filmele de ‘disecție a dragostei’ ale lui Woody Allen, Richard Linklater și Noah Baumbach). Hagai Levi produce, de ani de zile, pelicule în acest sens: BeTipul, In Treatment. Bunăoară, a venit timpul și pentru patosul bergmanian, într-un context aparte pentru orice tip de relație: o pandemie care ne-a închis simultan și ne-a separat de ceilalți.

După cum reiese din filmulețul de prezentare al recentului serial, Scenes from a Marriage, charisma și chimia pot merge foarte departe, așa cum se simte între starurile Oscar Isaac și Jessica Chastain, personajele principale din miniseria (marca HBO). Cu siguranță, acest cuplu care emană senzualitate reprezintă cel mai puternic atu al adaptării lui Hagai Levi după serialul suedez semnat de Ingmar Bergman.Așadar, în 2021, o adaptare a miniseriei clasice a lui Ingmar Bergman, Scenes from a Marriage/„Scene dintr-o căsnicie” reexaminează teme fundamentale precum dragostea, ura, dorința, monogamia, mariajul și divorțul, prezentate din perspectiva unui cuplu american contemporan.

Problematica monogamiei a fost adesea prezentată în seriale și lungmetreje, doar dacă ne gândim la A Most Violent Year, realizat în 2014 de J.C. Chandor, sau la cuplurile întrupate de Leonardo DiCaprio și Kate Winslet în Titanic și apoi în Revolutionary Road. Straturile divizive, pasionale și resentimentate pe care Isaac și Chastain le adaugă cuplului lor în prăbușire, aici – în Scenes from a Marriage, oferă un fel de meta-comentariu la pasajele de timp, maleabilitatea identităților noastre și imposibilitatea monogamiei din pelicula A Most Violent Year . De-a lungul celor cinci episoade, asistăm la scene lungi în care aparatul de filmat surprinde doi eroi care fierb, plâng, țipă sau se sărută, ca într-un carusel emoțional. Oscar Isaac și Jessica Chastain au talentul de a depăși profunzimea (limitată) a personajelor de pe ecran sau nuanțele scenariului. Acești actori excelează în prezentarea a doi oameni care nu pot să nu se rănească reciproc ori de câte ori se află în aceeași cameră, fie intenționat, fie din întâmplare, doar pentru că se cunosc atât de bine.

În pelicula semnată de Hagai Levi, doi cvadragenari – Jonathan (Isaac) și Mira (Chastain) – par a fi fericiți. Foștii colegi de la Universitatea Columbia s-au reîntâlnit la câțiva ani distanță, apoi s-au căsătorit. La zece ani de la mariaj, aflăm că Jonathan predă Filosofie la Tufts și are grijă de fiica lor, micuța Ava, în vreme ce Mira este vicepreședinte al unei companii de tehnologie și principalul susținător financiar al familiei. Designerul de producție, Kevin Thompson, a configurat „un cuib” confortabil: multe fotografii de familie, stive de cărți, mobilier practic-elegant, atmosferă care reflectă mai degrabă prosperitatea decât romatismul; cei doi soți beau mult vin, iar rutina lor indică o situație clară: au puțin timp unul pentru celălalt.

Conversațiile din fața camerei de filmare dezvăluie modul în care Mira și Jonathan s-au întâlnit, modul în care se definesc ei înșiși ca indivizi și, important, faptul că sunt împreună de zece ani și au o fiică. Serialul-sursă (originalul suedez) a inspirat numeroși alți realizatori (nenumărate filme, emisiuni TV). Bunăoară, în actualul serial, Levi imită și oglindește miniseria originală, cu titluri de episod identice sau ușor modificate, personaje secundare care sunt chinuit romantice (interpretate de Corey Stoll și Nicole Beharie, care apar doar într-un singur episod), și întrebări despre suprapunerile dintre ideologia progresistă și o instituție la fel de conservatoare precum căsătoria monogamă. Aceste ‘omagii’ sunt intenționate – dar rezultatele lor finale variază de la previzibil la copleșitor. Dinamica de putere a lui Levi părea (inițial) fascinantă, dar nu modifică semnificativ poveștile sau motivațiile personajelor. Uneori, luptele perechii se tot învârt,  în mod repetat. Nu este necesar un cadru de rupere a celui de-al patrulea perete. Perspectivele se schimbă subtil de-a lungul celor cinci episoade, dar se simte mereu un decalaj narativ. Povestea este ajutată vizual de imaginea semnată de Andrij Parekh. Obiectivul urmărește cu atenție personajele în timp ce trec din cameră în cameră și în sus și în jos pe scări; simțul observațional și claustrofobia omniprezentă devin punctul central, dar sunt încet-încet ameliorate. Aproape fiecare aspect tehnic din serial este fie eficient, fie suficient, dar rareori ajung să fie remarcabile. Aerul rarificat există doar pentru că Chastain și Isaac însuflețesc miniseria atât în ​​momentele sale liniștite, cât și în cele tensionate. Chipul expresiv al Jessicăi Chastain pâlpâie între resemnare epuizată, disconfort, furie guturală și reconsiderare conciliantă de nenumărate ori. Instabilitatea omniprezentă a Mirei e relevată de replicile rostite ba bâlbâit, ba povocator de focoasa roșcată, iar zâmbetul ei întărește această stare de fapt. Pe de altă parte, interpretarea lui Isaac afișează un Jonathan cu un comportament constant și liniștit, dar și cu unele momente mai greu de stăpânit (felul în care își scoate ochelarii, brusc se apleacă pentru a aprinde o țigară de la brichetă, mâna  dusă cu frustrare prin păr). Energiile contrastante ale actorilor conduc spre unele dintre cele mai reușite scene ale seriei.Levi își împarte casa în tranșee opuse: eroii poziționați mereu între dorință și resentimente. Pe măsură ce Jonathan și Mira își pierd calmul în moduri dezordonate, înfocate și rușinoase, șuvoiul emoțional activează interogațiile despre mariaj în mintea spectatorului. Se presupune că orice parteneriat care supraviețuiește scăderii febrei carnale dintr-o relație se instalează într-o versiune a ‘jocului de rol’.

Prăbușirea unei căsătorii nu mai e de mult o noutate, să ne amintim totuși că seria (din șase părți) a lui Bergman (din 1973) a condus chiar la o rată a divorțurilor din Suedia acelei perioade. Serialul produs de HBO este un studiu plin de patos al intimității, care ne amintește de puterea originalului, dar fără a susține cu adevărat argumentul pentru o actualizare. Rămânem cu o certitudine: fragilitatea cuplului de pe ecran lansează un avertisment către cei care s-ar putea identifica cu eroii întrupați cu talent de Jessica Chastain și Oscar Isaac. Ne reamintim butada bătrânului Tolstoi: „Toate familiile fericite sunt la fel; fiecare familie nefericită este nefericită în propriul fel.”

Pe Mădălina o puteți găsi și aici. 

Regia: Hagai LeviScenariul:

Hagai Levi și Amy Herzog

Imaginea: Andrij Parekh

Montajul: Yael Hersonski

Muzica: Evgueni and Sacha Galperine

Distribuția:

Oscar Isaac – Jonathan

Jessica Chastain – Mira

Sophia Kopera – Ava

Durata unui episod: 56-63 min.

Citiţi şi

Cu verighete sau fără verighete?

Aceste fotografii, aceste momente în timp…

Bare is Beautiful (Fără fard e minunat)

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.