Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Dragul mamei, drag

6 February 2020

Sunt deja aproape trei ani de când îmi eşti umbră 24/7 . Faptul că m-ai ales pe mine să-ţi fiu mamă e copleşitor. Şi nu din cauza responsabilităţilor de părinte, ci mai degrabă datorită mormanului de iubire cu care mi-ai umplut viaţa. N-am crezut o secundă că-mi lipseai, dar odată cu tine m-am regăsit pe mine.

Nebună cum sunt, după ce mă chinui să te conving să dormi, în loc să stau să mă relaxez, pe mine mă mănâncă să te privesc cum dormi. Hai să-ți fac o poză, că eşti aşa drăgălaş cu fălcile tale grăsune (fix la fel ca în celelalte 300 de poze pe care ți le-am făcut  în timp ce dormeai), hai că te mângâi doar puţin că azi, mâine faci 10 ani şi nu mă mai laşi să-ți fac măi-măi că eşti băiat mare, hai că, dacă tot te-am mângâiat, parcă mi s-a făcut poftă şi să-ți dau un pup de nani bun şi uite aşa ora de relax s-a transformat subit în sfertul de oră in care abia apuc să fac un duş cu apă semi caldă. N-apuc să mă mă şterg că deja aud „Maaaaaaami, gata nani!”.

Dacă îmi zicea cineva că o să vină vremea când o să fac pe majoreta în timp ce puiul de om face pipi la oliţă, aş fi râs cu trei guri, nu cu una. Eu care visam să colind lumea în lung şi-n lat, să mă trezesc la 2 noaptea, să-mi fac bagajul şi să conducem de nebuni (eu si taică-tău ) aşa, fără planuri, fără să ne gândim de două ori. Acum, când plecăm în vacanţă, trebuie să mă pregătesc psihic şi să fac bagajele cu trei luni înainte. Nu uita gecuţa că poate-i frig (în mijlocul verii, la 40 de grade?! ), Nurofen, Panadol, ceva picături şi aparatul de aerosoli ( nu ştii când ai nevoie de el, mai bine să fie în plus decât să ne lipsească – Logică de mamă care încă se trezeşte de cinci ori pe noapte), ceva de ronţăit că-i drumul lung, jucăria preferată şi încă vreo două pe lângă, creioane colorate şi două ascuţitori că poate pierdem una şi uite aşa am lista de un kilometru, şi în fiecare zi înainte să plecăm mai adaug câte ceva. Dacă mai rămâne loc şi pentru două trei tricouri de-ale noastre e bine, dacă nu „lasă că nu-i bai, spălăm hainele seara şi sigur se usucă până dimineaţa, că doar sunt 40 de grade afară.”

Cum să mă abţin eu să nu plâng, când îţi văd ochişorii mari si frumoşi plini de lacrimi. Neimportant că plângi pentru că ai visat că mâncai îngheţată iar eu, scorpia, nu-ţi dau îngheţată la micul dejun. Chiar şi aşa. E o parte din mine care ar vrea să-ţi şteargă lacrimile şi să îţi dau îngheţata. Noroc că de cele mai multe ori învinge raţiunea şi nu mă las influenţată de moaca aia perfectă. Dar sunt dăţi în care cedez. Şi nu pentru că mă deranjează decibelii care ies din tine, ci pentru că uneori e mai important să fii tu fericit şi liniştit decât orice sfat de parenting primit vreodată. Am atât de puţin timp la dispoziţie în care un pupic să îţi ia durerea incât prefer să te ţin în braţe până nu mai ai nevoie de mine, pentru că eu ştiu sigur că o să tânjesc după mânuţele tale mici de bebe, după cuvintele stâlcite şi după faptul că pentru tine acum, eu sunt soarele şi luna. Tu o să-mi fii universul întreg tot restul vieții. De-ar exista o metoda de a împacheta o îmbrăţişare pe care s-o poţi păstra etern, mi-aş da toţi banii pe ea.

Îmi doresc din tot sufletul să reuşesc să te fac om şi să înveţi lângă mine să dăruieşti câte puţin din fericirea ta celor din jur. Sper să te îndrum către o viaţă împlinită, indiferent de ce alegi să faci sau să fii. Să ştii să alegi cu sufletul oamenii pe care îi vrei aproape, dar şi să ai puterea să renunţi la cei ce nu-ţi fac bine. Să vezi lumea toată fără să judeci şi să măsori oamenii numai dupa ceea ce sunt şi nu după ce-ti pot oferi.

Vreau ca şi atunci când o să fii singur, în tine să fie bine şi confortabil. Să fii tu suficient în viaţa ta, iar persoana de lângă tine doar să adauge la împlinirea aia, nu să te completeze. Tu să fii întreg, iubirea mamei, ca să nu rămâi gol când oamenii vor pleca de lângă tine. Pentru că oamenii vin şi pleacă, iar tu trebuie să rămâi puternic şi încrezător.

Să-ţi fiu mamă este atât de grozav, sunt atâtea lucruri pe care le învăţăm unul de la celălalt şi fiecare zi e un dar pe care nu ştiu dacă îl merit sau nu dar pe care îl preţuiesc cu toată fiinţa mea.

Tu o să fii puiul meu mic chiar şi atunci când o să ai şi tu un pui al tău. Doar că o să ţi-o zic poate mai rar decât acum, nu de alta dar n-aş vrea să fugă noră-mea de mine.

Guest post by Elena

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

AMR 276 (6)

Cum să te desparți de un partener agresiv

Sunt oameni care

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro