Ea nu ştie…

Catchy

10 October 2017

Pe când aveam 15 ani, în timp ce ştergeam praful, am găsit o poză de-a ei rătăcită. Era alb-negru. Era la vârsta majoratului, îmbrăcată într-o pereche de blugi negri primiţi de la iubitul ei din acea vreme, care era plecat în armată, o cămaşă neagră şi o perche de cizme albe, probabil croite de bunicul meu. Părul îl avea lung, negru şi îi ajungea până aproape la brâu. Nu se uita spre obiectivul camerei. Privirea ei era îndreptată înspre… culori.

M-am uitat minute în şir la poză. Analizăm fiecare piesă vestimentară… o admiram cât era de frumoasă, de elegantă, de visătoare. Visa să coloreze poza aceea.

Şi atunci am simţit toată furia din lume cum pulsa în mine. Eram furioasă pe tot Universul pentru cât a suferit ea. Eram furioasă că viaţă ei a rămas ca şi poza aceea… alb-negru.

De acea întâmplare mi-am adus aminte după nouă ani, mai exact, zilele trecute când am avut un conflict cu ea. În ultima perioadă, discuţiile noastre sunt presărate doar de reproşuri, orgolii şi cuvinte grele.

mama si fiica

Dar ea nu ştie…

… că mereu i-am înţeles toate deciziile.

…că îmi amintesc ce fericită am fost în dimineaţa aceea când m-am trezit şi primul lucru pe care l-am văzut a fost Mickey Mouse-ul de pluș pe care mi l-a adus de la Bucureşti.

…că cea mai bună ciocolată de casă pe care am gustat-o a fost făcută de ea.

…că am ştiut dintotdeauna ce a însemnat rujul roşu pentru ea. Era culoarea spre care privea în poză. Rujul roşu a însemnat pentru ea determinare, curaj, femininate, putere. 16 ani, cât a stat departe de familie, a purtat ruj roşu în fiecare zi şi i-a da puterea de a răzbi să îşi coloreze viaţa. Tot rujul roşu a făcut-o să nu îşi plece capul în faţa nimănui.

…că o am trecută în agenda telefonului „Mămuca”, pentru că atunci când mă sună mă simt precum copilul de nouă ani care vrea să recupereze timpul pierdut.

Şi, cu siguranţă, ea nu ştie că dacă mă va întreba cineva vreodată „Care este reţeta succesului tău?”, eu voi răspunde „Am încercat să îmi ascult mereu mama.”

Guest post by Evelyne

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

De mâine, te voi uita, dragul meu

Bolnavii incurabili și dreptul de a termina cu viața

Ce vină am eu că te-ai aprins exact când eu m-am stins de tot?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,635 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro