Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Eşti cel mai bun rău care mi s-a întâmplat vreodată

1 November 2017

De ce nu pot să te strâng în braţe până să simt că nu mai pot să respir ? De ce nu pot să te sărut până când nu îmi mai pot simţi buzele? De ce m-ai alungat atât de departe, încât să nu îţi mai pot simţi mirosul pielii, atât de familiar, atât de eu… atât de tu. Cum ai putut să mă faci una cu fiinţa ta, să nu reuşesc să îmi mai dau seama cât sunt eu, cine sunt eu? Cum ai putut să mă faci să văd prin ochii tăi, să îmi văd zâmbetul pe care mi-l aduceai pe buze, să mă faci să mă simt femeie, să ajung să îmi iubesc defectele care îmi păreau de nereparat?

De ce ai vrut să mă faci să nu văd alt viitor decât cel alături de tine, decât ținându-te atât de strâns de mână, încât să nu îmi mai circule sânge prin vene?

cuplu imbratisare zid

Ce poate fi mai rău decât să faci pe cineva să se simtă viu, să îl înveţi să respire în acelaşi ritm cu tine, ca mai apoi să îl faci să plece? M-ai forţat să învăţ să trăiesc fără tine, m-ai făcut să mă construiesc la loc prin cele mai dureroase moduri, să îmi fac răni care nu se vor vindeca nici după trecerea anilor. Îmi vine uneori să mă desfac în două, să scot tot ce este acolo şi să se spargă în mii de bucăţi.

Şi când credeam că nu se poate ajunge mai jos de atât, s-a întâmplat ceva de care m-am temut mereu… Cum poți acum să te întorci? Cum poţi să îmi spui că nu poţi trăi fără mine, că nu mai ştii cine eşti… că fiecare centimetru din corpul tău tânjeşte după al meu. Cum poţi să îmi aminteşti de fiorii pe care îi simţeam …ai reușit să scoţi la lumină tot ce am încercat să îngrop.

Oprisem zgomotul, era linişte… Tu ai trezit totul la viaţă. M-ai făcut să îmi amintesc. Nu mai pot să te las să mă simţi. Nu din nou. Nu pot să te scot din suflet, mi-ai intrat atât de tare în sânge, încât nu ştiu de câte ori ar trebui să o iau de la capăt ca să mă eliberez de tine. Eşti cel mai bun rău care mi s-a întâmplat vreodată. Cum am să te şterg cu totul…? Încă nu am aflat. Dar până atunci..,

Cu aceeași dragoste,

B.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Un joc al seducției

Despre mizeria de a distribui pentru că-ți pasă

Nu-i greu să ademeneşti soţul alteia. Greu e să i-l dai înapoi

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,200 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro