Ești o nenorocită, baby! (part I)

27 April 2022

Dar în sensul bun. N-ai mai auzit așa ceva? Uite că auzi la mine. Nu mai întreba, știi că nu o să-ți răspund. Ți-am mai zis, în sensul bun, asta nu înseamnă că ești o nenorocită în sensul pe care-l știi tu, ești în sensul pe care îl știu eu. Crezi sau nu, e de bine. Îmi plac niște chestii la tine, nu știu câte, nici măcar nu-ți arăt, n-ai nici cea mai mică idee. Știu că te las în ceață, așa sunt eu. Nu-mi place să dau explicații sau să mă bată cineva la cap (te-ai prins) deși, da, tot eu zic ceva fără să mă înțelegi și apoi tot eu dau înapoi și nu mai zic nimic (mă răzgândesc subit, pe parcurs). Bănuiesc că te frustrează. Nu e ca și cum nu o s-o mai fac, ar fi fost bine să te fi obișnuit deja, ca să nu mai pui întrebări la care știi dinainte că nu o să-ți răspund. Nu o faci des, dar să nu zici că nu ți-am zis.

Și ziceam că-mi plac niște chestii la tine. Una din ele e că ești sinceră, apreciez asta. Mi le zici verde în față, tot ce gândești (adică cred că tot, că n-am fost în capul tău ca să știu exact), câteodată nici filtru nu mai ai, le livrezi așa, probabil nici nu îți dai seama pe moment, decât după ce le dai. Mie îmi place lucrul ăsta la tine pentru că știu la ce să mă aștept (probabil asta e și intenția ta), deși uneori ești cam prea sinceră, ca să fiu și eu sincer acum. Orișicât, îmi place. Bănuiesc că acum vrei să mai știi și alte chestii?

Nu pari cea mai discretă persoană din lume, mi-ai zis de toate despre tine, nu știu dacă ai făcut asta doar cu mine, sau așa ești tu cu gura mare, ce-i drept, treaba asta îmi e indiferentă. Nu știu să-ți zic dacă-mi place sau nu. Posibil nici să nu-mi pese, n-am stat să mă gândesc.

Câteodată parcă înjuri prea mult, mai ales când te apucă nebuniile tale și ți se pune pata pe ceva. Și am văzut că știi și să te enervezi. Pe alții poate că îi intimidezi, dar nu și pe mine. Iar tu știi asta și pare că nu-ți pasă. Și alteori pare că citești gânduri, nu-mi dau seama exact cum faci, prima dată când te-am auzit m-ai surprins așa puțin și recunosc că m-ai făcut curios. Ultima dată mi-ai zis că nu-ți găsești cuvintele ca să-mi citești iar gândurile. Oricum, eram prea obosit ca să te ascult.

Ne cunoaștem de puțin timp, fizic mai mult. Bănuiesc că ești genul ăla care pare că spune de toate fără nici cea mai mică reținere, dar care de fapt nu spune nimic. Ceva concret despre tine nu-mi dau seama dacă știu, dar nici nu am stat să mă gândesc. Și cu toate astea ne înțelegem destul de bine în pat, probabil că cel mai bine ne înțelegem acolo. Câteodată pare că te chinui să mă citești și ai vrea să știi mai multe, dar eu prefer mai mult să-ți arăt, decât să-ți spun (în pat, baby), iar alteori pare că te doare în fundul ăla mare (tot în sensul bun) de ce se întâmplă în jurul tău sau chiar cu tine. Când vrei, îți dai seama singură, pentru că tu poți fi orice, dar în niciun caz proastă. Știu că nu ești proastă, dar câteodată îți place să faci pe proasta. Vezi că ești nenorocită?

Ești o sensibilă, nimic nu pot să fac de tine că „te doare”. Ce tot te doare, mă? Câteodată abia mă înțeleg cu tine la cât mârâi că te doare aia, că te doare ailaltă, că așa nu, că vai, baby, eu nu mai pot. Dar trebuie să recunosc că nu tot timpul faci așa. Deși aproape tot timpul faci așa. Ești prea sensibilă. Și m-ai mâncat cu „iubi”. De câte ori să-ți zic că nu mai e nimeni (asta trebuie să știi tu)? Da, țin așa legătura cu niște fete, ai vrea tu să știi de ce. Cred că nu mai e cazul să-ți zic că nu scoți nimic de la mine. Nu e ca și cum tu nu ai legăturile tale. Crezi că eu nu-mi dau seama, la cât vorbești despre prietenii tăi care sunt bărbați? Eu de unde să știu că nu e nimic între tine și ei? Te văd ca pe un om care știe ce vrea, probabil că îi vrei pe toți. Copilărim amândoi, baby. Eu așa cred. Te văd geloasă într-o oarecare măsură. Vrei să știi dacă și eu sunt? Cu vrutul rămâi, baby. Că până la urmă, tu ești aia măritată.

Mi-ai promis (nu te-a pus nimeni), la început, că dacă lucrurile evoluează în vreun fel (pentru tine), o să-mi spui. Să vedem dacă-mi spui, baby. A trecut deja ceva timp și tu încă nu dai vreun semn că ar fi evoluat ceva, deși eu am bănuielile mele. Eu ți-am zis de atunci că pentru mine e perfect aranjamentul ăsta, care a fost tot ideea ta. Așadar, îți asumi ce se întâmplă mai departe și nu am nicio îndoială că așa vei face. Pari o femeie care își respectă promisiunile, chiar dacă ai obiceiul să te răzgândești. Câteodată spui una, câteodată spui alta, dar de fiecare dată ești la fel de sigură pe ceea ce spui. Sunt curios cum o să se termine asta, treaba asta care se întâmplă între noi, pe care nici eu și bănuiesc că nici tu nu știi cum să o numești. Tu, fiind aia cu ideile, probabil că ai ceva în cap legat de asta.

Mi-ai zis că ți se face dor de mine. Eu nu ți-am zis nici că da, nici că nu. Și nici nu o să-ți spun. Tu mai ai ceva de zis, baby?

Răspunsul ei, aici

Guest post by Sylvia Sartori

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Când posteritatea te omagiază cu un… creier

Bărbații care par slabi sunt evaluați mult mai negativ decât femeile care par puternice

Măi, animatule!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro