“Ești?…” Și a fost!

Catchy

22 May 2017

M-aţi rugat să vă spun ce s-a întâmplat în continuare… Nu știu dacă mă aşteptam sau nu să răspundă. Dintr-odată, mă copleşiseră prea multe amintiri, prea multe emoţii şi sentimente amestecate. Eram ameţită, da, dar nu de la vin, ci de la bătăile inimii care începuseră să se succeadă mult prea repede faţă de cum mă obişnuisem eu în ultimii 15 ani. I-am scris pentru că mă simţeam încă datoare faţă de mine.

Povestea aceasta se terminase nedrept şi, în ciuda terţilor care interveniseră odată cu distanţa dintre noi, simţeam că nu este încă totul pierdut. Sau poate că era, însă eu nu reuşisem să mă despart cu adevărat de el. Poate aşa se explică şi faptul că, de atunci, viaţa mea s-a scris în spaţiul dintre o aventură şi alta. Niciuna suficient de serioasă, niciuna periculos de profundă, niciuna autentică. Nimic care să mă dezlege pe veci de amintirea lui.

Până la urmă, poate că nici nu aşteptam să răspundă. Important era că eu conştientizasem pe deplin cauza acestui gol permanent din sufletul meu. Iar acum, făcusem un pas în direcţia de la care rătăcisem atât amar de vreme.

Desigur, poate că el mă uitase între timp. Poate că nu avea nevoie în acest moment al vieţii lui să se reîntâlnească cu o fostă. Nici măcar la o cafea… Dar eu trebuia să verific, pentru mine. Fie ce-o fi! N-aveam vanități de-astea.

Trecuseră câteva minute de la acel „Eşti?…” pe care îl trimisesem în eter. Ştiam că exista posibilitatea să nici nu-l vadă, Facebook are reguli ciudate, nefiind „prieteni”, mesajul meu putea rămâne neobservat… Dar, la urma urmei, asta eram şi noi acum, doi „neprieteni”.

cuplu

Așteptam, sorbind din vin, un semn care putea să vină acum sau niciodată. Trecuseră 15 ani, nu doi-trei… M-am uitat la pozele mele de pe Facebook, mai vechi și mai noi, la cea care era acum la profil. Nu arătam rău deloc. Drept e că, fiind atâta vreme singura persoană importantă din viața mea, am fost și cea de care avusesem cea mai mare grijă: mișcarea, masajele, tratamentele faciale, mâncarea sănătoasă, mă conservaseră binișor. Nici în poze, nici în realitate, nu-mi arătam deloc vârsta… Dacă nu-mi ieșise pasiența cu bărbații, cu timpul mă descurcasem mai ușor. Dar ce folos…

La o nouă verificare a căsuței de chat, văd că mesajul meu a fost citit. Era online… Dar de ce întârzia cu răspunsul? Imaginația mea o luase la galop odată cu inima. Oare aceasta să fie o a doua mare răscruce a vieţii mele? Aşa cum el mă luase cândva de mână şi eu am acceptat, va răspunde acum acestei mâini întinse virtual peste timp… Va accepta? Va putea? Va vrea? Am închis ochii…

Și răspunde: „Mereu…”

Am tras aer adânc în piept de câteva ori, îmi vâjâia capul, îmi tremurau mâinile. Mereu! Mereu! Nu m-a uitat! Doamne, ce fac acum? Adună-mă, nu mă lăsa! Unde-mi sunt cuvintele nespuse niciunui bărbat de după el? Ce să-i scriu? Minților, treceți la loc! Și ce credeți, cea mai deșteaptă replică pe care i-am putut-o da a fost de-o banalitate și lașitate îngrozitoare:

„Ce mai faci?”

Nu! Și acum ce să-mi răspundă omul? Că face bine?

“Neîntrerupt, același lucru: te iubesc.”

Poftim?!? M-am dus la baie, mi-am dat cu apă rece pe față, am alergat înapoi la calculator, am pus mâna pe sticlă, am lăsat-o, m-am așezat și ridicat de vreo 15 ori cred, dar a 16-a oară când m-am așezat, nu m-am mai ridicat vreo două ore. Pentru că a sunat telefonul…

Da, am vorbit mult, totul se lumina, totul devenea posibil. 15 ani păreau dintr-odată un fleac. Parcă nu vorbisem doar de o jumătate de zi, ca în vremurile bune când nu trecea mai mult de atât fără să ne auzim și să ne reasigurăm că ne iubim. Mă simţeam iar nepermis de tânără. Dăduseră năvală toate trăirile uitate și și toate dorințele suspendate în absența lui. Tot ce nu putusem face cu niciun alt bărbat de după el. Ne-am văzut a doua zi, în lumina crudă a soarelui de iunie. Mi-am mulțumit încă o dată, în gând, pentru inspirația de a merge aici din când în când, în toți anii ăștia. Pentru că l-am răvășit! 🙂 “Frumoasa mea, femeia mea…” șoptea întruna în îmbrățișarea în care nu mai încăpeau nici câteva molecule de aer între noi.

Atât vă mai spun: mi-e bine! Pe 12 iunie facem un an de când ne-am reunit. Maturi, încrezători, devotați. Am deschis toate ușile trecutului, am lămurit tot ce se cerea lămurit, le-am închis și ferecat la loc, am lăsat prezentul să ne ocupe și să ne poarte spre ce va fi. Mai avem o viață de trăit!

Dacă, prin vreo nefericită alegere, v-ați despărțit de un bărbat și simțiți că povestea a rămas neîncheiată, căutați-l! Poate nu veți rămâne împreună ca noi, dar măcar vă eliberați din povestea veche și faceți loc uneia întregitoare, așa cum are nevoie sufletul oricărei femei, oricărui om. Vă sunteți datoare cu asta, nu uitați! 🙂



Citiţi şi

Trebuie să încetez, trebuie să nu mă mai gândesc la Zelda

Nu mai avem timp nici să ne minunăm, nici să așteptăm, nici să iubim

Femeia în… albastru – Lady Macbeth/The Young Lady

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
54,176 views

Your tuppence

  1. Roxana / 26 June 2017 14:20

    Foarte frumoasa poveste, sa nu renuntati unul la altul 🙂

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  2. Denisse / 25 May 2017 15:31

    M-am regasit. Pe jumatate! Plang.

    In concluzie, superbissim articol!

    Thumb up 2 Thumb down 2
    Reply
  3. Anna / 22 May 2017 13:57

    ❤💓

    Thumb up 2 Thumb down 2
    Reply
  4. Georgi / 22 May 2017 11:40

    Fetita dn poze… era a lui?

    Thumb up 0 Thumb down 2
    Reply
  5. Anca Bush / 22 May 2017 9:55

    Pana la acel “ești” parca e povestea mea…eu inca nu am curaj sa întreb…

    Thumb up 4 Thumb down 1
    Reply
  6. Morino / 22 May 2017 9:46

    Mă bucură iubirea voastră si faptul că v ați mai dat o șansă! 🙂

    Thumb up 2 Thumb down 1
    Reply
  7. Andreea / 22 May 2017 9:44

    Cat de frumos! Sa fiti bine de-acum incolo!

    Thumb up 2 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro