Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Eu nu cred că lumea se va schimba foarte mult

29 April 2020

Eu nu cred că lumea se va schimba foarte mult, probabil unii dintre noi vom fi mai precauți, mai speriați, mai nostalgici, mai triști uneori (până se re-deschid teatrele și sălile de concerte), mai atenți cu cheltuielile, mai distanți cu ceilalți.

Vestea bună este că natura nu dăunează sănătății, de abia aștept să se deschidă parcurile (este prima dată când văd parcuri închise și sper să fie și ultima dată, din viața mea).

Îmi amintesc de povestea lui Neagu Djuvara, care, în timpul celui de-al doilea război mondial, a prins un bombardament în București și a intrat rapid în parcul Cișmigiu (în a cărui proximitate se afla), și s-a întins pe iarbă, lângă lac, gândindu-se că sunt șanse minime să cadă acolo o bombă.

Ne povestea cum se uita la cer și auzea cum cad bombele în jur și pe fața povestitorului era un calm extraordinar. De la Neagu Djuvara am învățat să mă bucur de fiecare clipă, tăria lui de caracter, umorul și credința în binele din lumea asta sunt câteva dintre moștenirile valoroase pe care mi le-a dat cu generozitate, așa cum făcea cu toți cei din jurul lui.

M-am gândit mult la Neagu Djuvara, de la începutul acestei perioade, și la faptul ca ceea ce se petrece acum este nimic față de ceea ce au trăit (stră)bunicii sau părinții noștri în secolul trecut – primul război, gripa spaniolă, și apoi al doilea război mondial, venirea comunismului cu multe momente nefericite și sinistre, cum ar fi frica de securitate, foamea, frigul, cenzura, lipsa speranței că lumea se schimbă curând.

Recunosc că perioada asta mi-a amintit de copilărie, de anii în care nu aveam voie să spunem prea tare ce credem, să acceptăm ce ni se spune, să trăim în frica sau în incertitudine.

Știu că nu este simplu nici pentru cei de la putere să conducă corabia pe ape tulburi, tulburate și agitate și de o mass-media isterică și isterizată.

Ce pricep eu din toate lucrurile astea? Că trebuie să avem grijă de cei vulnerabili, aici mă gândesc la părinții și socrii mei care au peste 70, respectiv 80 de ani, să fim responsabili, dar totodată curajoși și generoși.

Vă propun să vă bucurați de tot ce aveți în jur, se soare, de copaci, de prieteni, de familie, pentru că această perioadă va trece și noi vom deveni mai puternici odată cu toate aceste transformări.

Neagu Djuvara era cel mai fermecător om pe care l-am cunoscut vreodată și nu și-a pierdut zâmbetul, bucuria și colocvialitatea nici la peste 100 de ani, când l-am văzut ultima dată. Mi-a spus, odată, că sunt o femeie zdravănă, precum este minunata lui nepoată, Sandra Melone, iar zdravăn trebuie să fie rudă cu năzdrăvan, deci am de gând să nu îl dezamăgesc în continuare.

Mulțumesc, Neagu Djuvara, pentru toate lecțiile de anduranță învățate din poveștile, cărțile și viața ta de poveste.

Guest post by Sandra Ecobescu, Președinte Fundația Calea Victoriei

Fotografiată, îmbrăcată și machiată de Valentina Balasa Ario.



Citiţi şi

Alba-neagra ca istorie

Căci este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului…

Iubirea – oameni buni, oameni răi și oameni indiferenți

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro