Exerciţii de dăruire

Alexandra Bohan

24 March 2012

N-am putut niciodată să sufăr expresia aia, a te da la cineva. Pentru mine, dincolo de metafora nereuşită care e menită să redea un proces amplu şi modern de curtare, locuţiunea asta sună brutal. Şi naşpa, dacă e s-o spunem p-aia dreaptă şi foarte, nu-i aşa, des utilizată.

Unii au impresia că, doar pentru că vin şi rostesc, după o lungă şi intensă practică în oglindă, nişte replici de agăţat de care e plin internetul, gagicile cad pe spate, impresionate de talentul lor de recitatori şi gestionari de expresii faciale. Doar că socoteala din ghid nu se potriveşte cu aia de pe stradă, de exemplu. Şi, cel mai frecvent, în locul leşinurilor teatrale, domnişoarele râd de se prăpădesc atunci când câte-un găgăuţă cu gura până la urechi ce se vrea deştept aruncă un “bună, păpuşa, nu-mi dai şi mie numărul de telefon?”.

O să-mi spuneţi că asta se întâmplă când ai 14 ani sau mai mulţi, dar minte puţină. Şi că exagerez. Foarte adevărat. Dar, aşa cum se întâmplă cu mai toate obiceiurile proaste, chestii dintr-astea se-ntâmplă şi la case mai mari. Poate nu chiar în formula asta, dar aţi prins voi ideea. Şi e… penibil, mai ales la o anumită vârstă, într-un anumit cadru, într-un anumit context.

 Eu nu înţeleg ritualul ăsta al curtatului. Eu nu pricep de ce trebuie musai să privim asta ca o etapă esenţială în vederea “cuplării” (ca să nu-i zic combinare, sună urât!) şi, mai mult, să investim în asta resurse care pot fi, cu uşurinţă, redirectionaţe către scopuri mai utile? De exemplu…

 Pentru a cuceri un bărbat, femeile se folosesc de arma cea mai frecventă: prefăcătoria. Vor să pară cele mai cele, depun eforturi pantagruelice şi pornesc la atac. De partea cealaltă, bărbaţii se folosesc de replici şi trucuri ieftine, de maşini, de băuturi, de un presupus charm contrafăcut. Şi, după ce “lupta” s-a încheiat, s-a cam dus şi distracţia, aşa cum se-ntâmplă şi la teatru, după ce cade cortina.

Eu nu cred în astfel de tehnici. De fiecare dată când am încercat să par altceva decât ceea ce sunt, am gafat-o teribil. Şi mi-a părut rău. Pentru că am ratat şanse care nu se mai întorc. Aşa că eu n-am învăţat care e reţeta care atrage bărbaţii şi femeile deopotrivă către reprezentanţi ai sexului opus. Nu ştiu cu ce ar trebui să ispitesc un om într-atât încât să îşi dorească din tot sufletul să-mi fie alături. Nu ştiu. În schimb, posed o groază de calităţi cu care nu mi-e frică să mă afişez în public. Şi, în ciuda convingerii mele că sunt obişnuită, că nu mă remarc, că nu ies din tipar, feed-back-ul pe care-l primesc, deseori, e copleşitor. Şi confortabil, în acelaşi timp.

Mie îmi place naturaleţea. Eu cred în lucrurile care se fac de la sine. În oamenii care se cunosc doar de dragul de a se cunoaşte, nu cu alte interese. Eu cred în iubirile care izbucnesc ca flăcările, aşa, dintr-o dată, fără adjuvanţi, parfumuri cu feromoni, replici din carte. Eu cred. Şi nu văd rostul unor iluzii, unor capcane, unor… metode care deformează şi îndoaie realităţi, încrederi, oameni.

 Ne dăm? Nu ne dăm? Unii la alţii, desigur…



Citiţi şi

Virgin la 35 de ani

N-am cunoscut bărbat mai străin de mine ca soţul meu

Vreau să mor

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,417 views

Your tuppence

  1. Daniela Havarneanu / 30 July 2014 11:49

    Expresia in sine nu-i atat de brutala. Daca ar fi sa cautam, sunt altele mult mai urate, chiar vulgare. Ca procedeu insa, tine mai mult de cel ce primeste, decat de cel ce “daruieste”. De exemplu, unei femei nu i-ar place niciodata un barbat direct, la obiect. Femeia vrea sa fie curtata si tot ea poate decide cum, cand si de cine. Barbatii insa s-ar simti cu mult mai “usurati” daca ar sari peste varianta curtarii …
    Asa cum “fiecare sac isi are petecul”, fiecare curtezan/a are propriile-i “arme” cu care pleaca la “razboi”. Iar daca se intoarce acasa victorios, nu-i neaparat meritul lui ci, in multe cazuri, vina adversarului.

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. N-am / 12 July 2012 14:50

    Sa inteleg ca s-a umplut paharul cu “ce faci papusa”? Asta e un motiv pentru care ma bucur ca sunt baiat. Si oarecum va inteleg pentru ca si eu am fost curtat de un baiat [:)) DA! Si unul mai mare si mai solid decat mine] si chiar ma gandeam, cum naiba reusiti sa respingeti atatea avansuri fara sa nu va enervati sau fara sa va pierdeti? :)). Imi imaginam cum ar fi sa patesc asta zilnic, macar de 4-5 ori pe zi. Faptul ca rezistati mi se pare o dovada de tarie, eu unul as ceda nervos :)).

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  3. Sophie / 12 April 2012 1:10

    Drept sa-ti spun si mie imi place naturaletea, dar, stiu ca in anumite contexte ma simt nevoita sa renunt la ea. Fie ca o fac pentru ca nu am de ales, fie doar pentru distractie, uneori e frustrant, alteori chiar mai mult decat amuzant.
    Atunci cand cineva ,,se da’’ la mine, stiu ca doar eu decid daca ii acord sau nu importanta, daca se merita sau nu sa ma joc…Unii pot fi de-a dreptul penibili, disperati, iar altii chiar seducatori, dar asta nu ma opreste sa uit ca nu e decat o proiectie a unei fantezii si ca nu are nimic real in esenta. Ma bucur de momentul respectiv pentru ca-mi place sa le analizez barbatilor limbajul trupului, tonalitatea vocii si mai ales sa-i fixez cu privirea, sa-i simt pierduti pentru ca atunci ei se blocheaza si stiu ca acest lucru a fost posibil pentru ca s-au simtit intimidati. E un joc al seductiei vazut ca o conventie pe care o acceptam amandoi de la inceput, pentru ca niciunul dintre noi nu o face cu speranta ca isi va intalni sufletul pereche. Ne prefacem, stim asta amandoi asa ca de ce sa ne suparam sau de ce sa-l acuzam mai tarziu pe celalalt ca nu a fost sincer? Nu in toate iubirile exista prefacatorie? Nu in orice relatie, la inceput, cand e iubirea mare, se fac multe sacrificii, si apoi renuntam la ele pentru ca suntem egoisti si nu putem iubi pe nimeni mai mult decat ne iubim pe noi sau mai mult decat vrem sa ne iubeasca altii? Eu cred ca e mai sincer sa te ,,dai’’ la cineva decat sa iubesti, din simplul motiv ca dureaza mai putin amagirea si oricum am da-o, oamenii sunt, cu sau fara voia lor, niste prefacuti.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  4. Maria T / 26 March 2012 12:46

    Aleks,
    Nici eu nu doresc sa intru in polemica cu nimeni si, in fond, nici nu avem motive.
    Stii, fiecare isi spune parerea si felul in care priveste un asemenea “eveniment”. Mie mi s-a parut mai elegant ce mi s-a intamplat mie, decat ce spui tu. Poate tie iti merge asa, dar mie nu imi place. Nu pot sa respect “reteta” ta, atata timp cat stiu sigur ca nu ar functiona la mine. Dar nu inseamna ca o combat in totalitate sau ca in alte cazuri nu merge.
    Apoi, in aceeasi “nota” de idei, da, poate ai dreptate, poate nu am fost curtata de “un tip inventiv si destept” sau de unul atat de cu scaun la cap, care sa ma cucereasca dintr-o simpla privire + “pot sa iti ofer ceva de baut”+ alte bla-bla-uri de acest gen menite de a creste tensiunea celei care se simte bagata in seama, iar, mai apoi, de a-i stoarce glanda lacrimala cand constientizeaza ca scopul celui care a venit atat de galant si elegant langa tine, a avut, de fapt, un alt scop. Dar na, aici e alta poveste. Si da, recunosc, nu am cine stie ce experienta in domeniul acesta – nu am gasit inca nicio coada de juni la usa mea, gata-gata, fiecare, sa ma cucereasca si nici nu am organizat (inca) vreun casting al celor care ar dori sa puna mana pe bunatate de fata ce ma aflu 🙂 (sper sa intelegi ca eu glumesc acum) – dar nici nu-mi pare rau pentru ca, simplu, nu-mi trebuie!
    Apoi, in cu totul alta ordine de idei, vreau sa lamuresc un lucru: cand am spus “Nu, nu, nu, dragi masculi” m-am referit strict la acei baieti/barbati care abordeaza asa cum am descris eu in primul alineat al comentariului meu. Nu am generalizat! Imi pare rau (de fapt nu chiar asa de rau 🙂 ) daca tu asa ai inteles, insa stiu sigur ca nu toti barbatii trebuie pusi in aceeasi oala, la fel cum nici toate fetele/femeiele nu trebuie puse in/la aceeasi oala. Padure fara uscaturi nu se poate, indiferent ca vorbim de Ele, sau de Ei. Avem nevoie de voi, la fel cum si voi aveti nevoie de noi. Suntem jumatati ale unui intreg pe care cautam sa-l completam pentru a putea functiona asa cum trebuie.
    Si doresc sa mai fac o ultima si sincera precizare. Nu stiu de unde ai tras tu urmatoarea concluzie “nu denota decat ca ai fost ranita foarte tare, intr-un moment al vietii tale, de unul”, dar eu te sfatuiesc (prieteneste, parol!) sa nu tragi concluzii pripite. Eu nu combat, dar nici nici nu afirm ceea ce spui, tocmai pentru ca nu suntem la capitolul “povesti de viata”, ci doar ne spunem parerea despre un articol bine scris.
    Inchei prin a-mi cere scuze fata de acei domni care inca mai stapanesc bun simt (chiar daca si acesta a intrat in recesiune), care citesc aici si s-au simtit ofensati de ceea ce am spus in comentariul meu anterior (promit sa ma cenzurez), dar zau va zic ca nu-mi retrag niciun cuvintel inapoi 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  5. Aleks / 25 March 2012 15:16

    Aici discutia este ampla. Procesul descris de tine este specific barbatilor ( mult…mult spus barbati…mai degraba baietilor) impotenti intelectual. In acelasi timp, nu toate “gagicile cad pe spate” , ci doar cele care le seamana…din punct de vedere intelectual. Personal,nu am folosit niciodata aceste tehnici , ci intotdeauna metode avansate ,imbibate cu subtilitati ,dar de esenta.
    Sunt de acord cu tine,nu reprezinta o necesitate “curtatul” ,pentru cei ce reusesc sa-si lase masca acasa, si sa citeasca din prima printre randuri. O legatura se poate naste cu o privire si atat. Dar,din nou, pentru asta ai nevoie de o anumita educatie psihologica …nu multi sunt auto-didacti ,si nu multi au experienta necesara. Cand te invarti in cercuri de “papusi” ,stii sa “te dai” la “papusi”. Si cam atat…e un cerc inchis ,in care lucrurile sunt bine structurate.
    Pe partea masculina, din punctul meu de vedere, nu replicile ieftine,bautura,masina sau “charmul contrafacut” reprezinta parte din arsenal. Cea mai puternica arma in viziunea mea? Increderea. Pe testate. Din pacate, spiritul in care sunt crescute femeile din generatia noastra nu este unul bazat pe principii, pe valori,pe o idee. Este bazat pe nevoia sigurantei. Femeia nu vrea sa vada masina tare pentru ca arata bine,ci pentru ca inseamna ca esti potent financiar. Si hai sa recunoastem…. degeaba sunt eu baiat fin , educat, cu principii …poate am si ceva in cap,… dar daca nu am masina,cand vine pustiulica cu Mercedesul taticului , am pierdut in fata lui…si stii cum se spune… nu mai e nevoie de preludiu,ca sa nu folosesc un limbaj ce poate fi considerat “trivial” de unii. De ce? pentru ca partea feminina vede siguranta financiara. Asa este…regret, la momentul actual nu pot oferi siguranta financiara nimanui,poate nici mie … Dar multumesc extraordinar de mult celor din discutie gen “Mercedesul lui taticu” , pentru ca ei ma vor scapa de toate femeile ce se uita la treburile astea , si ma vor ajuta ca pana in momentul in care voi ajunge la banii mei,sa imi gasesc un suflet curat ce-mi va fi alaturi in orice situatie.
    Si eu cred in naturalete. Si mie imi plac lucrurile simple,dar de esenta,lucrurile care se fac de la sine. Din pacate ,nu cred in “iubirile care izbucnesc ca flăcările, aşa, dintr-o dată, fără adjuvanţi, parfumuri cu feromoni” ,si nu in sensul ca nu exista,ba da,exista. Dar nu rezista. Imi pare rau,poate nu sunt destul de experimentat ,sau nu am cunoscut destule femei,desi nu cred asta despre mine. Iubirile “ca in filme” , rare ca un miracol , din pacate,tin exact cat un miracol. E foarte palpitant,educativ… o experienta de viata pe care intr-adevar se merita sa o traiesti… dar nu te astepta la ceva longeviv. Vei fi dezamagita…
    Eu cred ca tu nu ai de ce sa iti pui problema daca … “Ne dăm? Nu ne dăm? Unii la alţii, desigur…” deoarece tu nu esti genul de femeie care sa digere in cel mai mic aspect astfel de tehnici,asa cum nu cred ca ai fi atrasa de barbatii care le-ar folosi. Trateaza-l ca pe un fenomen pe langa care treci in fiecare zi, nu ai ce sa ii faci , il accepti si treci mai departe. Ca si prostia.

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
    • Maria T / 26 March 2012 12:59

      Foarte frumos si bine scris. Mi-a placut!
      Astia “cu Mercedesu’ lu’ taticu'” se vad de la o posta si zau, ma mir, cum de au succes (pentru ca au, e drept) la june semidezbracate (in prima faza) care stau tantose in in dreapta lor si trag din vreo pipa lunga si mentolata in timp ce ei, masculii de la volan, (te rog, lasa-ma sa-i numesc asa) conduc asa, smechereste, de le sare camasa de imitatie buna de pe pectorali.
      Si sa stii ca eu fac parte din categoria acelora care nu se uita dupa masina si care crede, ca si tine, ca, uneori, o privire e de ajuns, ca poti simti dintr-o simpla intersectare de priviri, ca acel om care s-a oprit cu ochii asupra ta, se muleaza perfect pe sufletul tau.
      D, da, da, increderea e esentiala intre doi oameni. Incredere fara dragoste se poate, dar dragoste fara incredere nu. Acolo unde e incredere si respect, dragostea se asaza lin. Dar unde increderea e stirbita, dragostea isi va pierde, incet-incet, din intensitate.
      Zi buna, Aleks, si sa stii ca imi pare bine ca gandim diferit! Eu gandesc asa, cel care nu gandeste ca mine, nu inseamna ca ma contrazice, ci ca ma completeaza.

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply
  6. Alex / 24 March 2012 22:47

    sunt intr-un totul deacord…si exact cum gandesti tu asa gandesc si eu…atunci cand te”dai” la cineva incerci sa pari tu ca esti altcineva…iar relatia nu ar tine mult timp…parerea mea….pentru ca pe parcurs…s-ar putea afla unele chestii despre partener….care nu sunt placute.

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  7. Maria T / 24 March 2012 21:36

    Ahhh, ce mi-a placut ce ai scris, Alexandra! Subscriu in totalitate!
    Unii masculi chiar cred ca daca folosesc termenul “papusa” in combinatie cu “ce faci”, “da-mi numarul de telefon”, “cand bem o cafea impreuna?”, noi, urmasele Evei, vom pica precum iarba in urma coasei in fata lor; au impresia ca scotand printre carii astfel de replici, dezvelindu-si pieptul paros si etalandu-si frizura gelata “in trend”, noi vom pica, ne vom face pres si vom arunca de pe noi toata textila.
    Nu, nu, nu, dragi masculi, luati-va gandul si, eventual, mainile (ca sa nu zic chiar labele) intinse catre noi. Va lasam doar cu spuma din coltul gurii si va permitem (hai, fie) ceva ganduri deocheate cu noi 😉 (sa nu spuneti ca suntem chiar rele).
    Marturisesc ca nu cu foarte mult timp in urma, mi s-a intamplat un lucru care mi-a placut si mi s-a parut foarte elegant. Stateam cu o buna prietena la o masa (in Podu Ros, tu trebuie sa stii unde e asta, ieseanca fiind) si, la un moment dat, chelnerul vine si ne lasa pe masa doua pahare cu o licoare plina de alcool, spunandu-ne ca e de la “domnul de la masa aceea”. Ne-am fastacit, am albit, ne-am ingalbenit, apoi am rosit amandoua si pur si simplu nu am stiut ce sa facem. Nu ni se mai intamplase asa ceva. Nu stiam ce sa facem. Sa bem, sau sa nu bem. Sa dam paharele inapoi, sau sa bem pana la ultima picatura ca, deh, era gratis 🙂 . Am gustat putin (era buuuun) si ne-am vazut de treaba in continuare. Cand ne-am hotarat sa plecam, ne-am oprit frumos langa masa domnului (era un tip in toata firea, stilat si avut, se vedea) si i-am multumit politicos pentru atentie, iar apoi am refuzat, la fel de politicos, invitatia de a sta langa el. Am plecat cu zambetul pe buze, urandu-ne reciproc o zi buna. E un gest mult mai galant de a “agata” o doamna (doar ca in cazul nostru nu a mers 🙂 )
    Zi buna, Alexandra!

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
    • Alexandra Bohan / 24 March 2012 22:32

      Maria, mulţumesc din suflet pentru comentariu, pentru poveste. Şi apreciez şi eu, alături de tine, modul elegant de a intra în vorbă cu o persoană de sex opus. Dar pentru asta, atât doamnele, cât şi domnii, trebuie să fie educaţi. Ori, majoritatea… lasă de dorit. Din păcate. Şi atunci noi trebuie să ne luptăm unii cu alţii, cu replici, cu tehnici, cu situaţii care se repetă, iar şi iar, doar-doar se va mişca ceva.

      Thumb up 2 Thumb down 0
      Reply
    • Aleks / 25 March 2012 15:39

      Fara sa doresc polemici, imi voi expune un punct de vedere. Sunt de acord ca unii cred ca daca iti cer numarul sau te invita la o cafea,au senzatia ( te corectez,nu e o senzatie,e o speranta,totul e loterie,dar ma rog) ca femeile “pica”. Desi nu imi place cum pui problema ( ” Va lasam doar cu spuma din coltul gurii si va permitem (hai, fie) ceva ganduri deocheate cu noi” “luati-va gandul si, eventual, mainile (ca sa nu zic chiar labele) intinse catre noi” “Nu, nu, nu, dragi masculi” ) , voi accepta aceste ganduri,pentru ca ,poate unii le merita. Dar faptul ca tu generalizezi extraordinar de mult acest aspect,si pui in aceeasi oala barbatii de calitate,adevaratii barbai cu restul turmei ,prin “Nu, nu, nu, dragi masculi” ,nu denota decat ca ai fost ranita foarte tare ,intr-un moment al vietii tale , de unul. Hai sa nu amestecam trecutul ,si hai sa exprimam o parere avizata , nu poluata de experiente. Se numeste ratiune. You should try it sometime.
      In aceeasi nota de idei,as vrea sa stiu si eu cu ce iti pare mai ok gestul unui barbat de a-ti trimite la masa o bautura,decat al unuia de a te intreba daca bei ceva. Hai sa iti spun ceva,Maria. Cel care iti trimite la masa bautura ,desi tie iti pare mai “elegant”,de fapt este mai las,si mai lipsit de imaginatie decat cel direct. De ce,intrebi? hai sa iti raspund. Cand intrebi, esti pregatit si de un refuz,si trebuie sa iti mearga mintea sa repari situatia intr-un fel. Cand trimiti la masa,indirect pui pumnul in gura persoanei respective, fara a fi nevoie sa iti asumi refuzul. Mai elegant ? mai destept?… Ma faci sa zambesc 🙂 Tu in mod evident nu ai fost curtata niciodata de un tip inventiv si destept,de te-a impresionat acest gest tipic ” am bani,hai sa aruncam un loz la loterie,poate iese” . In mod normal,ar trebui sa iti multumesc ca m-ai facut sa realizez ca prinde chestia asta ,desi imi pare atat de jalnica. Dar nu o voi face, pentru ca pot mult mai mult de atat, iar cele usor impresionabile ,fara sa fac referire la nimeni, au nevoie de cei care impresioneaza usor.

      Thumb up 2 Thumb down 0
      Reply
  8. adrian tiglea / 24 March 2012 20:55

    “iubirea ca daruire presupune, intr-un prim efort, sa oferi celuilalt partea luminoasa din tine. toate investitiile intelectuale si emotionale pe care ti le asumi au ca scop final cucerirea unui suflet care sa fie martorul vietii tale. scopul este acelasi, caile de a ajunge la el difera”

    adi tiglea

    “Şi, tocmai de asta, viaţa, pentru cei care au înclinaţii artistice, sensibile, oarecum sacre, e un soi de căutare sublimă, dureroasă, frumoasă. Începe cu lucruri simple şi se continuă la fel. Fără fake-uri, fără prefăcătorii, fără demersuri kitchoase. Simplu, şi atât.”

    alexandra bohan

    “si cum spune John Stuart Mill, mai bine un om nefericit decat un porc satisfacut”

    adi tiglea

    sursa: Facebook (conversatie)

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro