Facebook cu năbădăi

Petronela Rotar

16 May 2014

Petronela RotarÎnainte vreme, era mult mai simplu să te cerţi. Vă pi*duiaţi acasă, plecaţi la serviciu şi aia era, nu avea cum escalada conflictul că nu erau nici telefoane mobile cu sms nelimitat, nici internet pe telefon şi la serviciu, nici facebook, pînă seara ţi se făcea dor şi îţi trecea, sau măcar aveai timp să chibzuieşti în linişte şi să iei o decizie corectă.

Acum, pînă să ajungi la muncă, ai primit deja 3 smsuri şi 2 mesaje pe whatsapp, 3 offlineuri pe messenger şi un cîrnat de explicaţii sau acuze pe facebook. Pas de mai gîndeşte limpede în condiţii de bombardament, cu ghiulelele şfichiuindu-ţi creierii.

Ai fi zis că în epoca comunicării pe toate canalele gîndite şi negîndite, oamenii vor fi mai înţelepţi şi se vor spune mai mult, vor verbaliza şi se vor înţelege. Aş. Ne-am alienat de tot, suntem mai praf decît oricînd.

Altfel, certurile pe net se desfăşoară cam ca alea acasă, numai că sunt pe silenţios şi poate e mai bine, că nu îţi bat vecinii în ţeavă şi nici nu aude toată scara ce invective folosiţi atunci cînd v-o daţi la gioale. În loc să te închizi în baie, trîntind uşa de să sară din ţîţîni şi vecinul de deasupra de pe closet, dai sign out în mijlocul conversaţiei, jmaf, de rămîne interlocutorul cu replica netrimisă, în buricul degetelor. Dacă te ţine, îi dai şi block, de nu mai ajunge la tine nimic din ce are de zis, îi arăţi tu lui cine are boaşele în relaţie. Cine dă primul block, ăla e cel mai şmecher, are ultimul cuvînt. Celălalt te poate suna, dar mai bine nu o face, că dacă l-ai blocat să nu îţi scrie, sigur nu o să îi răspunzi la telefon, dar îţi poate trimite un sms, că pe ăla precis o să îl citeşti, fiind genul pe care îl ucide curiozitatea ca pe melc. Apoi aştepţi, să vezi dacă cedează primul. Într-o oră maximum, uiţi de la ce te-ai luat, îţi aminteşti doar că i-ai dat sau ţi-a dat block şi ţi-a zis să te duci în vorba aia cu figurile tale cu tot şi că nu îţi mai vorbeşte şi nici nu poţi vedea dacă a postat ceva semnificativ, de jale şi ruptură. Şi decizi să îi dai unblock. Drăguţul de feisbuc te întreabă, suav, eşti sigur că îl deblochezi deja, că abia ce îl blocaşi, au eşti genul ăla de tîmpit care dă block la nervi şi apoi regretă? Recunosc, sunt genul ăla, bifezi tu la tîmpit, bine, ai de grijă, îţi mai zice amabilul de Fb, că dacă te iau iar dracii ăi mari nu îl mai poţi bloca la loc vreme de 48 de ore, îţi menţii declaraţia, mi-o menţin, lua-te-ar naibia de atotştiutor, bineeee, zice feisbuc, şi pac, ai ieşit la lumină şi începi să spionezi. Mai dai un like, îţi mai faci de treabă cît să observe blocatul că l-ai deblocat şi e liber să îşi ceară scuze în genunchi şi că eşti dispus să îl ierţi şi să îi ceri prietenia. Din nou. A şasea oară luna asta. E tot ca în viaţa reală, cam ca în sufragerie sau în bucătărie, aşa, după ce ieşi din baie unde ai stat închisă o oră şi ai suferit şi nu ai răspuns la bătăile şi chemările insistente. Şi apari cu machiajul curs şi o lacrimă jucînd încă în ochiul de capreolus capreolus, cu privirea tristă şi fixă, mută şi încremenită precum o stană de piatră şi treci pe lîngă el ca şi cum nu ar exista, emasculîndu-l şi reducîndu-l la nimic, nici cît de o mobilă nu-i acorzi atenţie, că şi de aia te fereşti să nu dai peste ea. Iar în faţa aragazului scapi un suspin din băierile inimii aşa, un suspin care încorporează toată suferinţa femeilor lumii, de la Eva încoace, iar el se înduioşează şi vine şi îşi cere scuze, dar tu nu cedezi aşa uşor, mai suspini un pic, mai suferi pînă capitulezi. Iar îmbrăţişatul cu muci de după ţine loc de add friend.

despărțire

Eu, una, sunt nasoală rău cînd mă cert. Şi am acţionat mereu şi online şi offline, că sunt impulsivă. Am aruncat şi schiurile domnului de la etajul 7, dacă a fost pînă-ntr-acolo şi, recunosc, sunt o penibilă care şi-a tranşat relaţiile şi pe net. Am dat unfriend şi block propriului iubit/soţ şi încă în mod repetat. Sunt o penibilă în serie, nu una în mod accidental, să se consemneze, domnule judecător. Şi cînd ne-am împăcat, i-am cerut sau i-am dat iar prietenia, jenîndu-mă de ridicolul situaţiei apărute pe ziduleţ, că Petronela is now friend cu Propriul Iubit/Soţ. Hai lasă-mă, pe bune?!

Pe Petronela o găsiți toată aici.



Citiţi şi

Nepotrivire

„Cf frumuoas-o? Îmi plake ochi tei”

Vreau să-mi arunc copilăria la gunoi!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
7,905 views

Your tuppence

  1. julie / 4 May 2015 19:05

    Buuuuuuuun !…. Bun de tot.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Lavinia / 16 May 2014 14:41

    Petronela, te imbratisez din Italia si afla ca ai mai cucerit un muritor!

    Thumb up 5 Thumb down 0
    Reply
  3. mihai brad / 16 May 2014 14:34

    eu is aiurea cand intalnesc om fain
    devin nestapanit in a il cunoaste
    de aia ti am dat unfriend acum nush cate luni
    tasnea din mine inspre tine
    si am crezut ca ai sa ridici din spranceana:)
    na ja, vorba neamtului
    daca la 38 de ani mai am dorul asta de frumos, hm
    dor nestapanit

    oricum, nu regret : de atunci m-am mai impiedicat in zona ta de univers. si nu sunt genul impiedicat.
    mmm
    la dracu’, ce voiam eu , de fapt, sa scriu?
    enter ca iara sterg tot enterrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 3
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro