Cînd eram mică mă pregăteam foarte pentru 8 Martie, pe care o percepeam exclusiv ca zi a mamei. Nici prin cap nu îmi trecea că toate muierile din lume se sărbătoresc fix atunci, îmi părea firesc ca mama, această fiinţă gingaşă despre care am scris compuneri pînă am tocit multe vîrfuri de creion şi peniţe de aur, să aibă o zi a ei şi numai a ei. Iar noi, toţi copiii din lume, să brodăm pe etamină semne de carte, să ne pozăm cu ghiocei, să învăţăm cîntecele şi poezii şi să ne îmbrăcăm frumos la serbare, unde să cîntăm din toţi bojocii, mama, doar mama şi aşa mai departe. Fiindcă, nu e aşa, mama e numai una, nu merită să împartă ziua ei cu cea a bunicii, a vecinei, mătuşii, fiecare să îşi facă propriii copii, dacă vrea să fie sărbătorită, să nu fure de la altele.
După aia am crescut. Ziua de 8 Martie mă sperie, prin ochii copilului care o vedea drept ziua mamei, o zi pură şi plină de iubire. Azi mi se pare că e prilej de destrăbălare pentru femeile ţinute în casă, fie de soţi, fie de propriile (pre)judecăţi asupra vieţii. Am văzut scene groteşti de-a lungul anilor. Femei bete-pămînt de flori, împleticindu-se pe stradă, ţipînd în gura mare, vomitînd la colţ de stradă, un spectacol înfiorător. Am mai spus, femeile bete mi se par de un vulgar dezabuzat, nu e nimic mai lipsit de feminitate şi demnitate decît o femeie ruptă în supapă, vorba Paraziţilor.
Am asistat, prin natura meseriei, la cîteva spectacole de striptease masculin. Mă îngreţoşez şi acum la evocarea imaginilor. Nu judec pe nimeni, nu vreau să ştiu măcar ce era în sufletele fetelor ălora care se pretau la gesturile obscene, umilitoare, după ce dădeau peste cap cîteva pahare să îşi facă un pic de curaj. Nu sunt vreo pudibondă, înţeleg orice fel de distracţie, însă amestecul acela trivial de alcool şi sex, cu iz înţepător de promiscuitate şi care uneori degenerează grav, îmi pare extrem de decăzător şi nesfîrşit de trist, mai ales cînd protagonistele nu sunt nişte copile debusolate, ci femei în toată firea. Desigur, e ca la adolescenţi sau tinerii ţinuţi din scurt, care atunci cînd scapă, beau pînă intră în comă alcoolică, ca să compenseze şi să se compenseze. Treabă pe care nu o face niciodată un tînăr care a avut libertatea de gusta şi experimenta şi care nu simte nevoia să facă excese, căci ştie că poate bea o bere şi mîine, şi poimîine, nu trebuie să mai aştepte un an pînă să mai scape din laţ. Înţeleg mecanismul care le face pe toate aceste femei să se facă cernoziom şi să devină greţos lubrice în jurul unui trup lucrat şi uleiat de stripper, dar nu pot fi de acord cu el.
Mă amuză rău întrebarea: tu unde petreci de 8 Martie, unde sărbătoreşti femeia din tine? Eu nu sunt femeie numai de 8 Martie. Femeia din mine e o femeie asumată, pe care o celebrez ori de cîte ori am ocazia. Nu aştept 8 Martie ca să ies în oraş, cu fetele şi nici nu mă interesează-fir un spectacol de striptease, atunci sau altădată. Nici nu trebuie să se facă 8 Martie ca să primesc flori. De fapt, mi se pare foarte trist să primesc flori şi atenţie doar de 8 Martie sau ziua mea. Iubesc florile, am primit un camion de flori în viaţa asta, cele mai multe în zile obişnuite. Îmi cumpăr şi singură flori, căci casa mea e tot timpul înflorită şi nu mi se pare deloc înjositor. Nu aştept cadouri de 8 Martie, de fapt, eu nu aştept cadouri niciodată, căci încă mă aflu în plin proces de a învăţa să primesc, iar progresele nu sunt semnificative. Îmi place, însă, să îmi fac cadouri. Să îmi iau, atunci cînd îmi permit, destul de rar, adică, ceva ce îmi place. Poate fi joi, după ora 4, mijloc de aprilie.
Nu concep să fac nimic programat, în jurul unor date impuse, party de Revelion, iubire de Sfîntu’ Vali, flori şi destrăbălare de 8 Martie. Femeia din mine vrea atenţie şi flori tot anul, nu numai în martie. Iubire, la fel. Nu am nevoie să mă duc să pipăi un trup de stripper, nici să privesc în grup la cum se dezbracă un bărbat, prefer spaţiul privat pentru orice fel de exhibări de acest gen. Nu simt nici dorinţa de a bea cu nemiluita ca să mă distrez, alcoolul deprimă de fapt, excitarea ţine prea puţin, iar ce urmează nu poate compensa, din punctul meu de vedere, puţintica distracţie. Mie nu îmi plac excesele, de niciun fel. Orice exagerare îmi pare periculoasă, pe termen lung, prefer echilibrul şi moderaţia. Singur, sexul se poate face în exces, nu are nicio contraindicaţie, numai şi numai beneficii.
Parol!
Pe Petronela o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Seexul după 40 de ani sau despre sfârșitul cumințeniei
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
